Radicalismul creştin

Duminica a VIII-a din timpul de peste an ne invită să alegem bine, pentru că este experienţa pe care o trăim încontinuu, suntem ca nişte persoane trase în două direcţii, mereu într-o dispută între bine şi rău, şi de aceea ne avertizează: „Nu puteţi sluji la doi stăpâni”. Este propunerea care este cerută de radicalismul creştin. Radicalismul în sensul a ceva ce merge la rădăcina omului şi a vieţii, şi pentru care se merită să-ţi rişti existenţa. Cu alte cuvinte este alegerea radicală pentru Dumnezeu, pe care o facem ca fii ai săi şi ca fraţi între noi. Pe scurt, Dumnezeu considerat de noi ca primă valoare absolută, unicul scop al vieţii.

Fragmentul din predica de pe munte pe care ni-l propune Biserica pentru duminica a VIII-a de peste an este alcătuit din mai multe învăţături ale lui Isus, pe care evanghelistul Matei le-a adunat şi le-a armonizat foarte bine între ele. Ele descriu diferite tipuri de preocupări de-ale noastre. De exemplu, noi ne străduim şi ne chinuim de multe ori prea tare pentru ceea ce vom mânca sau bea, cu ce ne vom îmbrăca (fie poate pentru că nu le avem, sau poate pentru că avem prea multe şi trebuie să alegem), sau suntem preocupaţi de viitor, sau ne chinuie ideea că nu vom reuşi să trăim destul şi bine etc. Iar seara, ca să putem adormi, ne trebuie tot felul de sedative. Toate aceste se întâmplă pentru că nu ne punem încrederea în Dumnezeu, care totuşi are grijă chiar şi de păsările cerului şi florile câmpului.

Reflectând asupra acestor sugestive învăţături ale Domnului, putem trece urmând logica propunerii iniţiale de a alege între doi stăpâni, la îndemnul final: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu”. În această căutare a împărăţiei constă alegerea radicalismului creştin.

Cum putem să ne orientăm viaţa în această privinţă? Iată, unii psihologi personalişti ne îndreaptă atenţia spre aşa-numita scară a valorilor. Ei arată că fiecare dintre noi îşi construieşte o scară de valori, plasând în sus spre vârful scării, treaptă cu treaptă, în ordinea valorică realităţile în care noi credem mai mult, pe care le considerăm mai importante, în jurul cărora şi de care depinde existenţa noastră, iar apoi, încetul cu încetul, în jos urmează alte valori, aici înţelegându-se cele mai puţin valoroase şi importante, pe care chiar suntem dispuşi să le sacrificăm. Iar pentru noi, creştinii, Isus ne spune că treapta cea mai de sus este împărăţia cerurilor, este Dumnezeu.

Şi dacă Dumnezeu nu este pus mai presus de toate? Mulţi trăiesc fără el. Aceştia îşi organizează existenţa în jurul altor valori, cum ar fi cele enumerate de Isus. De exemplu, bunăstarea fizică, banul plăcerea, puterea politică, un hobby, cariera, lumea starurilor, a cântecului, a sportului. Aşadar, dacă aceste lucruri pun stăpânire pe noi, devin stăpânii noştri şi ne fac sclavii lor. De aceea, Isus avertizează: „Nu puteţi sluji la doi stăpâni”. Se termină prin a uita de Dumnezeu. Iar viaţa este rău orientată.

Aşadar, să revizuim scara valorică personală şi să vedem care valoare este pusă în vârf şi să analizăm care este orientarea vieţii noastre. Dacă am ales bine, conform sfatului lui Isus, atunci seara vom putea dormi liniştiţi… şi fără sedative.

Pr. Cristi Hodea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău