Circa 47 la suta din populatia tarii traieste in mediul rural. Marea majoritate a acestei populatii este angrenata in agricultura, ceea ce, din punct de vedere al eficientei ar fi un dezastru. Pentru ca, cica, doar 10 la suta din populatia unei tari ar trebui sa lucreze in agricultura, ca asa s-ar intâmpla in statele dezvoltate.
Dar cine spune ca aceasta regula a lui 10 la suta este obligatorie? De ce trebuie sa ne transformam in fermieri populatia rurala? De ce ar trebui si ar fi normal ca pamântul agricol sa fie in stapânirea a doar câtorva mari latifundiari? Doar pentru ca asa ar fi eficient din punct de vedere economic? Oricum, in 10-15 ani vom rezolva problema pe cale naturala.
Oamenii nu traiesc vesnic. Vom ramâne cu 2-3 milioane de cetateni in mediul rural. Care vor avea acces tot mai dificil la serviciile statului. Pentru ca, scazând populatia, vor creste presiunile bugetare pentru a elibera locurile cadrelor didactice, ale functionarilor, medicilor sau politistilor din mediul rural.
Pur si simplu, nu vor mai avea pentru cine sa lucreze si, in plus, existenta lor ar fi un efort imens pentru buget. Tot pe cale naturala si cu putin sprijin din partea unor oameni politici, pamântul se va concentra in mâinile câtorva proprietari. De buna voie sau siliti, oamenii isi vor vinde terenurile agricole. Dar nu vom avea in nici un caz fermieri!
La modul in care se prezinta situatia economica si sociala, in Romania vom avea iobagie, nu agricultura moderna. Pentru a deveni fermieri, micii proprietari de terenuri ar trebui sa aiba acces la credite pentru utilaje si seminte si la contracte pe termen lung pentru vânzarea produselor.
Or, asa ceva este imposibil in momentul de fata. Vom avea, insa, o mâna de latifundiari si mii de iobagi care vor cersi la poarta noilor boieri câte un pumn de faina.
