O gimnazistă l-a rugat pe Albert Einstein să-i spună dacă oamenii de ştiinţă se închină. „Dragă Dr. Einstein, La şcoala duminicală s-a pus întrebarea: ‘Spun oamenii de ştiinţă rugăciuni?’. Totul a pornit întrebând dacă putem crede în acelaşi timp în ştiinţă şi în religie. Noi scriem oamenilor de ştiinţă şi altor personalităţi pentru a încerca să obţinem răspuns la întrebările noastre. Ne-am simţi foarte onoraţi dacă aţi răspunde la întrebarea noastră: ‘Se roagă oamenii de ştiinţă şi pentru ce se roagă ei?’ Suntem în clasa a şasea, la clasa doamnei Ellis. Cu respect, a dumneavoastră, Phyllis”.
Scrisoarea fusese trimisă pe 19 ianuarie 1936. Peste doar cinci zile, Einstein îi răspundea: „Dragă Phyllis, Voi încerca să răspund întrebării tale cât mai simplu cu putinţă. Oamenii de ştiinţă cred că orice întâmplare, inclusiv în relaţiile dintre oameni, este datorată legilor naturii. De aceea, un om de ştiinţă nu poate fi înclinat să creadă că evoluţia lucrurilor poate fi influenţată de rugăciune, cu alte cuvinte, de o manifestare supranaturală.
Totuşi, trebuie să admitem: cunoştinţele noastre asupra acestor forţe sunt imperfecte, astfel că în final, convingerea că există un spirit suprem are la bază un fel de credinţă. O astfel de convingere rămâne larg răspândită în ciuda realizărilor actuale în domeniul ştiinţei. De asemenea, oricine se implică serios pe calea ştiinţei, este convins că există un spirit care se manifestă în legile universului, fiind mult superior omului. În acest fel, calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă. Salutări cordiale, al tău Albert Einstein”. Remarcăm eleganţa răspunsului celui care era disputat în egală măsură atât de atei, cât şi de credincioşi. Einstein îi scria unui copil şi avea un cult desăvârşit pentru inocenţa umană.
Acum vreo doi ani, o scrisoare celebră a lui Albert Einstein a fost vândută cu trei milioane de dolari. Epistola este specială întrucât, cred mulţi, clarifică modul în care el se raportează la religie. Între altele, savantul scrie:„Cuvântul Dumnezeu nu reprezintă pentru mine decât o expresie şi un produs al slăbiciunii umane. Biblia este pentru mine o colecţie de legende onorabile, dar primitive şi copilăreşti. Nicio interpretare, oricât de subtilă ar fi ea, nu-mi poate schimba această percepţie. Pentru mine, religia evreiască, la fel ca toate celelalte religii, este o întrupare a celor mai copilăreşti superstiţii”. Einstein a scris această scrisoare filosofului Erik Gutkind, pe 3 ianuarie 1954.
Pentru mulţi, cele două celebre scrisori nu sunt necunoscute. Pentru mine, raportarea lui Einstein la religie rămâne încă o enigmă. S-a cam jucat cu noi, atunci când a trebuit să clarifice această problemă. Poate că nu întâmplător spusese că misterul este cea „mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească”.
„Mă interesează ce gândeşte Dumnezeu; restul sunt detalii”, a mai spus el, în repetate rânduri. Sunt acestea vorbele unui ateu? Mai mult, cred în confesiunea pe care i-a făcut-o micuţei Phyllis – „Calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă” –decât în răspunsul abrupt, vândut azi cu milioane de euro, pe care i l-a oferit lui Erik Gutkind.
În „Albert Einstein. Cuvinte memorabile (culese şi adnotate de Alice Calaprice)”, Humanitas, 2008, găsim şi alte gânduri provocatoare. La 18 ani, îi scria Paulinei Wintler, mama prietenei sale:„Munca intelectuală stăruitoare şi studiul Naturii lui Dumnezeu sunt îngerii care mă vor călăuzi de-a lungul tuturor vicisitudinilor vieţii ăsteia, aducându-mi alinare, tărie şi o rigoare de neabătut”.
În 1937 declara: „Omenirea are toate motivele să-i aşeze pe cei care promovează standardele şi valorile morale înalte mai presus de cei care descoperă adevăruri obiective. Ce datorează omenirea unor personalităţi ca Buddha, Moise sau Isus are pentru mine o mai mare însemnătate decât toate realizările spiritului iscoditor şi constructiv”.
Întreb iar: sunt acestea vorbele unui ateu? Revista Time, explicând alegerea lui Einstein ca Personalitate a Secolului Douăzeci (3 ianuarie 2000), scria:„Cel mai mare gânditor al secolului(…), el întruchipează cel mai bine ceea ce istoricii vor considera semnificativ pentru secolul douăzeci. Ca filosof care a crezut atât în ştiinţă, cât şi în frumuseţea lucrării lui Dumnezeu, el personifică moştenirea lăsată secolului următor”.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.