Draga mama,

De la inceput vreau sa-ti cer iertare ca nu am trecut demult sa te mai vad in ultima vreme, desi locuiesc la o aruncatura de bat. Ca de obicei, dintr-o inconstienta fara scuze, am pus urgentul inaintea importantului. Iti multumesc pentru telefonul pe care, ocrotitoare cum esti dintotdeauna, mi l-ai dat pentru a-mi spune (a cata oara?) sa am grija ce scriu, pentru ca, iata, s-au terminat alegerile si a iesit cine a iesit. Pe urma, mi-ai spus ca sunt amendat de CNA si asta e de rau, desi matale nu prea stiu cine este „ceneaul” asta si cu ce se ocupa. Iti multumesc pentru gandurile bune si incercarea de a ma feri de apericole”, dar nu iti pot promite ca voi fi foarte cuminte. Mata” ai incercat sa ma faci popa, insa iata ca viata a facut din mine altceva. Unul caruia nu-i tace gura si care se pune”n bete, expresia iti apartine!, cu cine nu trebuie. Ba trebuie, draga mama, ca daca nu se pune nimeni in bete cu astia care fac si dreg prin orasul din care nu vreau sa plec, atunci cine sa o faca? Matale si cu tata, care ati platit din pensie, laolalta cu vecinii, si ei pensionari, izolarea termica a blocului unde am crescut? Chiar daca lucrarea de pe Alecu Russo 15 ar trebui sa fie model pentru tot Bacaul, draga mama, te anunt cu regret ca bacauanii „miluiti” de Primarie cu asemenea lucrare nu vor avea caldura si nici facturi mai mici la intretinere. Inca o data, te-ai dovedit a fi o femeie cu intuitie extraordinara. Imi permit sa te citez: „Lasa-ma, mama, cu pomenile lor, eu imi fac la mine acasa cum stiu eu. Nu astept de la nimeni sa vina sa-mi dea ceva, eu imi fac pentru mine, atat cat pot!”. Pacat ca nu te-ai „privatizat” in „90, ca acum nu-mi mai duceai grija mie, fiului tau cel bezmetic, guraliv si nestapanit. Sa stii ca mie nu mi-e frica sa spun ceea ce gandesc, pentru ca asa m-ai invatat. Cred c-am invatat prea bine aceasta lectie, de vreme ce, in ultimii ani, tot ma incontrez cu aia care au painea si cutitul. Cand am lipsit de acasa vreo doua saptamani, la sfarsitul lui „89 si inceputul lui „90, de te dadeai, biata de tine!, de ceasul mortii, tot asa am crezut: ca trebuie sa se schimbe ceva. Tu spui acum ca nu-i bine ceea ce se intampla in Romania. De data asta, n-ai dreptate! De vreme ce eu iti pot scrie asemenea scrisoare, inseamna ca e mai bine. Indiferent de cum s-au ales unii si altii in ultimii 19 ani. Apropo de alegeri, iti multumesc. Stii tu pentru ce. Saru” mana si sa fii sanatoasa, impreuna cu tata!
Al tau fiu,
Nelu Brosteanu
Scris de Nelu Brosteanu