Se intampla frecvent sa trecem pe langa zidurile mazgalite ale garajelor, magazinelor sau chiar pe langa zidurile vreunei scoli, fara a da importanta mesajelor scrise pe ele. Peretii ajung insa sa transmita ceea ce unii dintre noi nu au curajul sa faca.
Vorbele se opresc in gat din cauza emotiei, palmele transpira, inima bate mai puternic, iar in fata celui iubit, ajungem sa ne pierdem curajul. Curajul de a-i spune „Te iubesc!” sau „Te iubesc mooooollllttttt!”.
Unul dintre indragostitii generatiei de azi este Codrin, elev in clasa a VIII-a. L-am surprins scriind un mesaj de dragoste pe un garaj, pentru C.C. L-am intrebat cine este fata si de ce nu-i spune personal ca o iubeste.
A ezitat, iar in final a recunoscut ca fata este mai mare cu doi ani decat el si nu indrazneste sa-i declare dragostea. Garajul dadea spre blocul unde locuieste fata, iar dupa spusele baiatului, declaratia de dragoste s-ar vedea foarte bine de la fereastra dormitorului Cosminei.
„Sunt indragostit de ea inca din clasa a VI-a. Suntem vecini de cartier si se intampla sa ne vedem destul de des, insa, n-am avut curajul sa o abordez pana acum. Poate intr-o zi imi voi lua inima-n dinti si am sa-i declar dragostea. Cine stie, poate chiar de Sfantul Valentin.
Intr-un fel, cred ca stie ca imi place de ea, pentru ca imi zambeste de fiecare data cand ne intalnim. Am vorbit cu tata despre ea, ca intre barbati. Mi-a prins bine sa vorbesc cu el.
Mi-a spus ca la varsta mea fusese si el indragostit, dar cu timpul a mai cunoscut si alte fete, iar aleasa inimii s-a dovedit a fi mama. Mi-a recomandat ca pentru moment sa ma concentrez pe evaluarea nationala si sa o las mai moale cu iubirea, ca o sa am vreme destula”, spune dezinvolt Codrin.
El recunoaste ca are o relatie deschisa cu parintii sai si nu isi neglijeaza indatoririle de elev. Insa, prima dragoste nu se uita niciodata.
