Alegerile au crescut vanzarile in Piata Centrala
Zarva, aglomeratie si caldura sufocanta in Piata Centrala din Bacau. O zi mai aglomerata decat alte duminici. Grupuri de patru-cinci pensionari
dezbat de zor tema zilei: alegerile. Dupa ce au pus stampila pe buletinul de vot, s-au gandit sa ia
pulsul pietei. Comerciantii se bucura de avalansa de clienti. Ei nu au avut timp sa treaca pe la urne, iar multi nu o vor face nici mai tarziu, satui de
promisiuni incalcate.
In discutiile dintre cumparatorii adunati in grupuri mici se strecoara nemultumirile fata de preturile mari, umflate de speculantii care fac legea in piata. Isi argumenteaza parerile fluturand sacosele goale sau cu doua trei legaturi de ceapa si verdeata in ele. „Domnule, la producatori, la prima mana, rosiile costa 50 de bani kilu, iar la noi ajung cu 3 lei. Uita-te la cirese! Sa le vinzi cu 5-6 lei la doi pasi de Itesti, unde sunt livezile. In anii trecuti putrezeau pe crengi, dar in piata tot scumpe erau”. Printre tarabe, multimea curge. „Ati fost la vot?”, intreb un tanar. „Nu am eu grija asta. Am votat prima oara acum patru ani. Am fost chiar mandru, dar nu mi-au dat niciun motiv de bucurie. Sunt casatorit, am un copil de sase luni si stam cu parintii. Ce-mi da mie primaria, primarul? Cred ca ies la pensie si nu mai primesc locuinta, cum a luat tata de la stat”.
La munca, nu la urne
Comerciantii isi vad de ale lor. Nu au vreme de discutii, asaltati de clienti. Nemultumiri au: iarna ingheata intre tarabe, vara se coc de caldura, cand ploua ii face ciuciulete, fiindca acoperisul pietei este spart si de reparatiile promise s-a ales praful. La sectiile de votare nu au ajuns. Usile acestora s-au deschis la 7, cand ei erau la post, in spatele mormanelor de legume si fructe. „Daca o sa mai pot sta pe picioare, poate o sa ma opresc si la sectia de votare”, spune, fara convingere, Maria Schiopu.
Comert de supravietuire
Profira Dima abia mai respira in aerul greu de la etaj. Vinde bors, ceapa si ceva verdeata din gradina ei din Serbanesti. „Nu plec de aici pana nu-mi scot macar chiria pe masa si banii de autobuz.” Zi de zi, vara si iarna, este nelipsita din piata. Munceste pentru fiica ei, studenta la Medicina. „Din pensia mea de 240 de lei nu o pot intretine. Noroc de gradina. Cate despre vot, la ce-mi ajuta? Imi plateste mie primaria cheltuielile sau intretinerea fetei in scoala? Daca o sa mai fie deschis la sectie cand ajung acasa, o sa votez, fiindca asa ne cere datoria. Altfel, nu ma trage inima”. Tincuta Bolfa este mult mai optimista. Vinde plante medicinale si sustine ca are leacuri pentru cancer. Cand va inchide taraba, la 7 seara, va merge direct la vot.
Un vot ca un strigat de ajutor
Standurile cu haine sunt cuprinse de amorteala. Vizitatorii sunt putini, cumparatorii si mai putini. „Merge mai bine la legume si fructe, dar nu ne lasam, ma asigura Gigel Boaca. sa merg si la vot. Vreau sa se schimbe ceva in oras, dar si in mentalitatea oamenilor.” Veteran in piata, ar vrea sa se simta mai in siguranta, sa scape de teama zilei de maine. Eugenia Bracau, din satul Bijghir, comuna Buhoci, este o figura cunoscuta bacauanilor. Batrana vinde „buruieni” pe la colt de strada. In Duminica Floriilor, cu bratul plin de pojarnita, si-a ales ca loc piata. „Cum o vand, plec acasa. Merg si la vot. Macar asa sa am si eu ceva de spus. Altfel, nu ma asculta nimeni si nimanui nu-i pasa de durerea mea”Scris de Doina Mincu
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
