A inceput de nu stiu exact când o noua campanie prin care suntem incurajati sa consumam produse fabricate in România. S-a mai intâmplat si in trecut, evident, fara prea mare succes. Campania de acum o gasesti peste tot. Mai nou, si pe retelele de socializare, locul mult mai dinamic si mai ieftin decât varianta TV sau cea de pe print.
Acolo, in mediul virtual, stau cam toti, de la cei care abia au terminat de buchist abecedarul, pâna la seniorii care au deprins regulile internetului si ale calculatorului. Nu ti se spune si de ce sa consumi „româneste”.
Poti doar presupune ca din patriotism, ca asa e OK, sa alegi marfa alor nostri, asa cum o fac de multa vreme francezii si germanii. In felul acesta, zic initiatorii, dai de lucru altor români. Asa o fi, nu neg asta. Ma intreb insa oare daor pentru asta sa le urmez sugestia? Adica, ce sa ma atraga la produsele neaose.
Sa-nteleg ca alimentele, daca e sa ne referim strict la ele, sunt mai gustoase, mai aproape de adevar, de natura, sunt mai bio, mai eco sau ce? Cred ca, pâna la urma, mi se serveste cam acelasi lucru, cu acelasi continut incarcat cu E-uri, daca nu chiar mai mare.
Prin urmare, am o mare dilema: pe cine sa-i imbogatesc, pe afaceristii români care fac averi cu largul concurs al politicienilor care fabrica legi ce le permit producerea a orice, in orice conditii, sau strainilor care fac cam acelasi lucru, poate doar mai frumos ambalat, stiind ca de fapt, la noi, nu ajung produsele de inalta clasa, ci mai curând cele destinate lumii a treia.
Mai nou, canalele media difuzeaza spotul prin care, folosindu-se de portavocea unui cunoscut realizator de emisiuni economice, ne incurajeaza sa facem plinul cu benzina de la statiile companiei data aproape gratis austriecilor, inclusiv resursele naturale. Asa cum au făcut germanii cu vreo 40 de ani in urma. Campania, nu si privatizarea.
Mai ca m-ar fi convins, nu pentru ca are puterea asta clipul cu pricina, ci pentru ca asa-s eu, om al locului, care-si respecta mai intâ apropiatii printre care traieste de atâtia ani. Numai ca, intre timp, viata ultimilor ani m-au sucit nitel. Nu m-as duce la benzinariile acelea, nu, pentru de multe ori am avut neplacuta supriza sa constat ca am fost inselat. Dublu. Mai intâi, vânzându-mi poate cea mai proasta benzina, apoi inselându-ma golaneste la plinul de benzina, punându-mi pe lânga carburant, apa si mult…aer. Si atunci, am sa-i las si eu la rându-mi tot in aer.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
