Leonard Rotaru a publicat recent (Editura „Tipo Moldavia”, Iasi) volumul „Cartea ca poveste de dragoste”. „Caci viata este una cu dragostea si dragostea în veci nu piere”, vorbele întelepte ale lui Dumitru Staniloae – asezate pa pagina de garda – sintetizeaza emotiile acestui interesant volum.
Prefatând lucrarea, Adrian Alui Gheorghe, scrie: „Daca exista un personaj central al cartii, acesta este fara îndoiala Ion Rotaru, academicianul, istoricul literaturii române, modelul de profesor, omul care a marcat prin prezenta, dar si prin absenta, devenirea autorului nostru, profesorul Leonard Rotaru”.
Acelasi prefatator conchide fericit, aproape dostoievskian, referindu-se la problematica volumului: „Intuim, la sfârsit, ca lumea nu trebuie descoperita, nu trebuie înteleasa, ci trebuie iubita”. „Cartea ca poveste de dragoste” este mai mult decât cronica unei familii care-si are radacinile în Valea lui Ion. Istoricii literari vor gasi aici interesante marturii care vor întregi minunat mai ales portretul moral al istoricului Ion Rotaru. Iata câteva sugestii pentru acest portret… „Bunica a rostit într-una din zile: Uite, trece Profesorul! Rostirea bunicii degaja si admiratie, si solemnitate, si atentionare!”
„A citit enorm, cu o disciplina greu de respectat. Citea acasa, în biblioteci, în tren, sau în hotel, în tot locul în care gasea un colt de masa ca sa poata face însemnari pe marginea celor citite”. Ion Rotaru, scrie autorul, este „ramura cea mai frumoasa” a arborelui genealogic al unui neam care a „coborât din partile Transilvaniei, pe la 1780”, el „a fost Alesul. Iar aceasta alegere a fost povara pe care a carat-o toata viata. A fost o personalitate de exceptie, model de persuasiune, reusind sa scrie o carte monumentala, de unul singur.
Demnitatea l-a împiedicat sa nu accepte compromisul care pândeste la tot pasul”. Scris cu talent si suflet, volumul, care arunca priviri în profunzimile mentalitatilor unei epoci („Despre modele umane”, „Pretul loialitatii), în culisele sistemului de învatamânt sau ale universului lingvistic („Despre cumintenia limbii române”, „Din lumea cuvintelor”), este mai mult decât saga unui neam, decât portretul unui Ales.
El are si mari virtuti sociologice. Se spune ca istoria este un pachet de minciuni despre evenimente care nu s-au întâmplat, spusa de oameni care nu au fost acolo. Daca ar exista mai multe spirite generoase, precum cel al lui Leonard Rotaru, martor care ofera limpeziri minunate despre oameni ai Locului si Timpului, istoria noastra ar avea mai multe zone de frumusete, adevar si lumina.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
