Cu falsurile stam bine

Cronicarul nu s-a anselat, oamenii sunt sub vremi. Iar vremurile ai si modifica, astfel ca se vorbeste acum despre un tip gentic nou, adaptat tranzitiei. Nu am sa ma refer la licheaua despre care a scris, recent, un pamflet Gabriel Liiceanu. Pentru ca, dupa parerea mea, genul este etern uman si nu cred ca la noi sunt mai multe lichele decat an alte parti ale lumii. Obiceiul demonizarii, al turnarii de cenusa an cap nu poate aduce mult ravnitul echilibru, starea de normalitate pe care ne-o dorim instaurata an societatea romaneasca. E multa nepasare la noi, sunt prea multe treburi neispravite, delasare, smecherie de doi bani, lipsa de disciplina, de exigenta. si atunci, nu e de mirare ca ne potopesc falsurile. Cu care, culmea, ne-am obisnuit. Contrafacerile au umplut lumea, purtam haine cu etichete false, cica-se de firma, mancam alimente care mai mult ne otravesc decat ne hranesc, luam medicamente care ne fac si mai rau, an loc sa ne vindece. Ce sa mai spun de puzderia de produse cosmetice? Numai reclama e de ele, ancolo totul e minciuna. Am auzit, la o emisiune de radio an direct, oameni care-si aminteau de ancaltamintea de la fostele fabrici Guban, Mondial, si chiar Partizanul de la Bacau. Ehei, purtau ani de zile pantofii, bocancii si cizmele facute aici. S-au dus acele vremuri. Cine mai asigura acum controlul de calitate, cine te poate apara de falsuri grosolane? Protectia consumatorului? Sa fim seriosi! Pana ajungi acolo esti gata pacalit si pagubit. Mai nou, acum falsurile s-au cocotat sus de tot, din moment ce an presa au rasuflat atatea cazuri de falsuri din mediul academic. Dar ce nu este posibil la noi? Cati asi fac treaba cu adevarat, cu simt responsabil si cu omenie? an spitale se antampla lucruri de cosmar, stau cadavrele an saloane, alaturi de bolnavi, si unele asistente asi expun nurii, la sedinte instantanee de foto, an salile de reanimare. Nesimtirea, nerusinarea, iresponsabilitatea sunt atat de raspandite, ancat nu stiu cu ce detergent s-ar putea spala aceste rele. Ca si detergentii sunt contrafacuti. La cine sa mai vezi lucruri bune, modele de comportament? Daca pana si an scoli se petrec fapte reprobabile, un dascal an prag de pensionare, persoana respectabila, care va sa zica, fiind surprins uitandu-se la calculatorul institutiei de anvatamant la afilme pentru adulti”. Filmat, la randul lui, de elevi, cu telefonul mobil, cum s-a antamplat zilele trecute la un colegiu din Bucuresti. Pentru ca cele mai nocive sunt falsurile umane. Oameni care au patruns an sistemul educatiei, an cel medical, an politica, de ei depinzand soarta noastra. Nu e simplu sa-i detectezi si sa-i anlaturi. Sunt, din nefericire, multi, si ami amintesc de un candidat la primarie care-mi spunea cat de dezamagit a fost sa constate, an campanie, ca asa-numitii formatori de opinie nu aveau habar de ce se antampla an stricta lor apropiere. Cum sa-i influenteze atunci an bine pe ceilalti, sa le deschida mintea? Daca avem, totusi, posibilitatea sa alegem cand este vorba despre oamenii politici, atunci trebuie sa ne oferim singuri, cu puterea discernamantului propriu, protectia necesara. Putem sa analizam, sa cantarim faptele, sa constatam evidentele. Sa nu ne mai lasam pacaliti de falsuri. Pentru ca binele sa n-o mai duca rau an Romania.

Scris de Carmen Mihalache