Se spune ca sufletul omului se cunoaste dupa cat de mult ii plac florile. Daca ar fi sa ne luam dupa ce s-a petrecut in Bacaul ultimilor patru ani, s-ar putea spune ca oamenii care au condus orasul sunt cainosi la inima. Desigur ca nu-i asa! Poate ca si ei au oferit femii iubite o floare furata dintr-un pom primavaratec, foarte probabil si-au plimbat copiii prin parc insotindu-le primii pasi, neindoios ca au poposit fie si cateva minute pe o banca la umbra intr-o zi cu arsita. Ca doar sunt si ei oameni, nu-i asa?! Atunci, de ce nu se gandesc si la bacauanii care sunt lipsiti de toate aceste firesti si necesare trairi. De ce lasa in paraginire locuri care ar putea fi mici minuni ale orasului? De ce intorc privirea de la maidanele coplesite de praf si buruieni, in loc sa le dea ingrijire plina de dragoste, ca orice om gospodar si cu simtire? De ce cred ca totul e bine si frumos si stau incuiati intre zidurile surde si oarbe ale puterii? De ce si-au uitat viata lor cea dinainte de a fi capii orasului?
E vorba doar de indiferenta, nepricepere si lacomie? Ar fi bine sa fie asa! Pentru ca sunt defecte care, chiar daca n-au leac cateodata, nu distrug fibra umana decat in cazurile clinice. Sper ca nu-i cazul. Si mai sper ca in doar patru ani n-au pierdut si inima, pe langa respectul si increderea bacauanilor. Cu totii ii vom ierta pentru greselile, comise cu voie sau fara de voie, dar cum se vor mai uita in oglinda cand vor intelege ca au stricat bucuria jocului la sute de copii, ca au tulburat tihna batranetilor prea multor pensionari, ca au impins spre pierdere tineri care ar fi vrut sa faca sport. Dar daca vor intelege toate acestea, atunci ii vom ierta si ii vom privi cu ingaduinta. Si cat ar fi castigat daca ar fi aruncat putina dragoste pe maidanele Bacaului!
Scris de Desteptarea
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
