La bomba atomica au lucrat cei mai mari savanti din acea perioada. Ceea ce nu se stie, este faptul ca managerul proiectului era un american, un militar, care habar nu avea de fuziune sau fisiune nucleara. Nu intotdeauna cel mai bun medic chirurg pe care il are un spital poate fi si un director sau un manager bun. Marea majoritate a managerilor din Formula 1 nu au urcat niciodata intr-o masina. Patronul unei fabrici de medicamente nu trebuie sa fie neaparat farmacist, iar managerul unei societati de constructii, ma gandesc, nu trebuie sa aiba Premiul Nobel in blocuri turn sau biserici. Patronul, managerul, in primul rand, trebuie sa stie ce face: pastile, blocuri, santuri, poduri, matase sau bijuterii. Eu vin cu banii, voi cu munca. Scurt. Nicaieri in lume nu este o scoala de presedinti de tara sau de prim-ministri. Exista o mentalitate paguboasa in Romania: daca stii, daca esti specialist, daca ai experienta in operatiile pe cord, neaparat trebuie sa fii director de clinica. Nu. Chirurgul trebuie platit bine, ii trebuie asigurate toate conditiile materiale si tehnice pentru a putea salva vieti. Aceasta somitate are nevoie de un climat organizatoric si profesional de mare tinuta. Daca il pui director, il pierzi in secunda doi, in hatisul birocratic, organizatoric, de lupta cu institutiile statului, iar cand trebuie sa intervina pe un pacient tocmai are o sedinta la minister. Am apreciat masurile stabilite la nivelul diferitelor ministere, chiar daca opozitia a fost dura. Managerul este manager, chirurgul este tatal bolnavilor. Unul aduce banii, detergentul si tomograful, celalalt taie si spanzura in sala de operatii. In constructii este acelasi model. Dincolo de reticente, de orgolii, catedrala, blocul, podul, orice cladire nu le fac managerii, ci specialistii. Managerul isi angajeaza specialisti, sefi de lucrare, sefi de santiere, de echipa. Este normal. Managerul contracteaza lucrari, sustine imaginea firmei si face profit. Pe vremuri, seful judetului se pricepea la toate, in agricultura, in constructii, in industrie, in planificare, statistica, era, se spunea, tartorul, dupa modelul Ceausescu. Au trecut timpurile cand toata lumea se pricepe la toate. Au venit altele. Ce spuneti de noul model al unor societati comerciale: isi angajeaza o institutie specializata pentru a-i gasi un director, un specialist intr-un domeniu. N-are mama, n-are tata. Are carte si experienta. Nu-i de ajuns?Scris de Gheorghe Baltatescu
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
