Ce se ascunde în spatele celei mai mari afaceri cu păduri din România

O suprafață de două ori mai mare decât Bucureștiul, 43 de mii de hectare de pădure din județul Bacău, a fost promisă spre înstrăinare, anul trecut, printr-un precontract secret, unei controversate companii nemțești care și-a anunțat săptămâna aceasta insolvența în Germania.

Falimentul acestei companii, denumită Prokon, a dat naștere unui uriaș scandal în Germania după ce 70 de mii de investitori au aflat că și-ar putea pierde banii investiți în această firmă.

Pierderile pot atinge un miliard și jumătate de euro iar acest lucru a determinat-o pe Angela Merkel, cancelarul Germaniei, să declare că vor fi revizuite legile în ceea ce privește protecția investitorilor.

RISE Project și publicația germană Die Welt au investigat dedesubturile acestei controversate afaceri.

Pădurea a fost revendicată, în urmă cu șapte ani, de Elie Vlad Sturdza, un strănepot al lui Dimitrie Ghica, fiul Ecaterinei Plagino și al Marelui Vornic Aga Nicolae Ghica.
 În anul 2006, Elie Vlad Sturdza, strănepotul lui Dimitrie Ghika, a depus o cerere la prefectura Bacău, prin care solicita înapoierea a 34 de mii de hectare, motivând că străbunicul său, Ghica, a fost deposedat abuziv de comuniști în anul 1948.

Retrocedare în plus

Autoritățile din Bacău i-au respins cererea, pe motiv că nu îndeplinește criteriile legale, că este doar rudă de gradul cinci cu defunctul, prea îndepărtată și că, așadar, nu ar avea drept asupra moștenirii. 
Nemulțumit de decizia autorităților, Sturdza a dat în judecată statul român bazându-se pe mai multe acte oficiale, printre care două documente din anii 1872 si 1902 prin care a încercat să dovedească faptul că străbunicul său a fost proprietar peste 4 moșii însumând 34 de mii de hectare.


Decizia Comisiei de Fond Funciar Bacău a fost însă menținută și în această fază în justiție. Sturdza nu a avut câștig de cauză nici în procesele care au urmat la alte instanțe – Judecătoria Onești, Tribunalul Bacău și Judecătoria Sfantu Gheorghe. Deciziile judecătorilor s-au bazat pe documentele puse la dispoziție de Romsilva și de Direcția Silvică Bacău. Silvicultorii nu au contestat doar gradul de rudenie prea îndepărtat și lipsa drepturilor succesorale, ci au adus și documente care arată că moșia Ghica a pierdut din suprafață de-a lungul timpului. Astfel, peste 11 mii de hectare ar fi fost ipotecate și pierdute pentru un împrumut de la Creditul Funciar Român care nu a mai fost niciodată returnat.

Alte mii de hectare ar fi fost expropriate prin legi agrare aplicate în perioada 1872-1947, înainte de venirea comuniștilor la putere. Practic, silvicultorii susțin că din moșia Ghica mai sunt disponibile spre retrocedare, legal, doar 10 mii de hectare.
 Cu toate că trei instanțe de judecată au respins solicitările lui Sturdza, dosarul a ajuns la Tribunalul Covasna care, în aprilie 2012, a admis recursul și a dispus retrocedarea celor 34 de mii de hectare, plus alte 9 mii de hectare, care fuseseră ipotecate la Creditul Funciar Roman în anul 1902.

Adică, mai mult chiar decât cerea inițial Sturza.

La Tribunalul Covasna, unde statul a pierdut procesul, Direcția Silvică Bacău a fost reprezentată de casa de avocatură „Stoica și Asociațíi”, după ce, în primele trei instanțe, statul a fost reprezentat de proprii juriști. Cealaltă parte a fost reprezentată în instanță de deputatul PSD de Brașov, Ioan Adam.

Cititi intreg articolul pe site-ul RISE Project