Numarul persoanelor fara adapost a crescut in ultimii ani. Nu mai sunt cazuri sporadice. Au devenit o adevarata problema sociala, dar si de sanatate publica, aproape toti suferind si de boli transmisibile, cum ar fi tuberculoza. Primarul Pomeo Stavarache a promis in nenumarate randuri un azil de noapte, dar nu da semne sa se tina de cuvant. Nici macar apropierea alegerilor nu il impulsioneaza, oamenii strazii fiind neimportanti in procesul electoral.
Vara ii vedem pe trotuare si prin parcuri. Iarna, se adapostesc prin scarile de bloc sau prin spitale. Unii au ajuns pe drumuri fiind victime ale propriilor greseli sau vicii. Altii au fost pacaliti de rude sau de straini care le-au luat casele. Comunitatea este datoare si fata de acesti membri ai sai care mor pe strada. La Bacau, administratia locala a lasat sarcina aceasta pe spatele spitalelor, al Serviciului Judetean de Ambulanta si chiar al locatarilor din blocuri, unde „boschetarii” isi fac adevarate cuiburi. Iarna, tot bacauanii sunt cei care cheama Salvarea pentru a-i ridica pe degerati de prin ghene si de pe trotuare, plini de paduchi, raie, TBC si alte boli ascunse. Pusi pe picioare in spitale, acesti oameni se intorc pe strazi unde, in conditii vitrege, ajung din nou in stare deplorabila. Si se intorc la spital. De aceea, medicii au sustinut mereu necesitatea infiintarii unui azil de noapte.
Numai promisiuni si proiecte de la autoritati
Locatarii blocurilor s-au obisnuit sa gaseasca dimineata pe presul de la usa oameni ghemuiti precum cainii. Lifturile sunt un alt loc preferat de vagabonzi. Seara, dupa ora 10, acestea se opresc inexplicabil intre etaje. Boschetarii le blocheaza si isi asigura astfel un somn linistit, ferit de viscol si ger. Degeaba se plang locatarii la autoritati. Nu primesc decat promisiuni. Problema boschetarilor poate avea o rezolvare. Alte primarii au gasit-o. Bacaul bajbaie dupa solutii. In urma cu trei ani, Primaria Bacau anunta ca intentioneaza sa construiasca un nou camin de batrani, in cadrul caruia va fi un spatiu ce va functiona ca azil de noapte cu 40-50 de locuri. In 2006, se preconiza finalizarea azilului in 2008. Am ajuns in 2008, dar tot fara azil de noapte.
Este spatiu, dar ce atata graba?
Nici proiectul de a construi un azil intr-un bloc dezafectat de pe strada Henri Coanda nu s-a finalizat, desi chiar primarul Stavarache dadea asigurari la inceputul anului 2007 ca in doua luni il va inaugura. Imobilul este, intr-adevar adapost pentru boschetari, dar acestia dorm acolo clandestin, in conditii mizere, spre indignarea locuitorilor din zona. „Acest bloc se afla pe lista de proiecte prioritare ale municipalitatii Bacau, ne declara anul trecut Mihaela Grosu, purtator de cuvant al primariei. Se doreste amenajarea unui centru de cazare temporara a persoanelor fara adapost. In momentul in care va deveni activ Programul Operational Regional, vom depune proiectul”. Tot anul trecut, Consiliul Local a aprobat proiectul de amenajare a unui adapost de noapte intr-un punct termic al CET. Dupa modernizare, noua instalatie ocupa mai putin loc decat cea veche. Au ramas disponibili zeci de metri patrati in interiorul cladirii PT 154 de pe strada Milcov. Lucrarile nu au demarat inca si nici nu sunt semne de graba. Chiar daca situatia persoanelor fara adapost este tragica, primaria nu pare prea interesata de problematica: boschetarii nu sunt o categorie care merita motivata inainte de alegeri.Scris de Doina Mincu
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
