Duminica a 32 a după Rusalii, prin Evanghelia ce este rânduită spre citire la Sfânta Liturghie, ne pune în evidență nouă celor de azi, trăirile, sentimentele, gândurile și atitudinea unui om din vremea aceea, care primește promisiunea mântuirii de la Domnul Hristos : Zaheu – “maimarele vameșilor”.
Auzind vameșul acesta de minunile Mântuitorului pe care le făcuse şi mai ales de minunea făcută puţin mai înainte, când a vindecat pe orbul din Ierihon, a dorit şi el să vadă și sa-L cunoască pe Acela care vindeca numai cu Cuvântul şi da iertare păcatelor. Însă fiind mic de înălțime, nu putea să-L vadă pe Domnul, mai ales că Iisus era mereu înconjurat de mulţime mare de oameni. A alergat înainte pe drumul pe unde trebuia să treacă Domnul Hristos şi s-a suit într-un dud de unde putea să-L vadă când trece. Acum se întâmplă evenimentul ce ne atrage atenția: venind Domnul și cunoscându-i dorința sa ascunsă, privind către el, îl invită să coboare și-l anunță că astăzi va poposi “în casa lui”.
Acest lucru uimește pe toți și îi scandalizează pe farisei: Ajungând Domnul în casa lui Zaheu, mulţime de farisei ziceau: “Iată a intrat să găzduiască la un om păcătos”. Dar Zaheu plin de bucurie şi încredere desăvârşită în Domnul Hristos a zis: “Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit”(Luca XIX,1-10). Sunt cuvintele prin care Zaheu își mărturisește smerenia și pocăința; cuvinte prin care își afirmă dorința de îndreptare; cuvinte prin care arată “mulțimii” că dorește să-L urmeze pe Hristos !
Zaheu primește un răspuns și o promisiune măreață de la Domnul, cuvinte pe care fiecare dintre noi dorim să le auzim de la Mântuitorul : “Astăzi s-a facut mântuire casei acesteia pentru că și acesta este fiul lui Avraam. Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut !“ (Luca XIX,9-10).
Ne întrebăm în mod firesc, pentru ce faptă Zaheu a fost binecuvântat cu “mântuirea lui și a casei sale” ? Răspunsul este clar prezentat în Sfânta Evanghelie: Zaheu a dobândit mântuirea pentru că a dorit și a făcut ceva în sensul acesta. Zaheu cât a stat în “mulțime” nu putea să-L cunoască pe Iisus. A părăsit mulțimea, s-a desprins de ea, s-a ridicat deasupra ei prin efortul propriu, a mărturisit în felul său smerenia, pocăința, credința și dorința de îndreptare însoțită de promisiunea de schimbare în bine prin facerea de fapte bune. Deja în acest moment Zaheu trăia în altă stare –cea ”plăcută lui Dumnezeu”. De aceea Iisus a poposit în casa, în inima, în viața lor curățindu-i și oferindu-le mântuirea !
Astăzi noi nu trebuie să ne mai urcăm în vreun oarecare copac pentru a-L vedea, găsi și viețui împreună cu Domnul Iisus. Există alţi copaci în care ne putem ridica: pomii rugăciunii, Bibliei şi Liturghiei, pocăinţei şi faptelor bune. Astăzi nu doar îl vom vedea pe Mântuitorul Hristos, ci şi El ne va vedea pe noi aşa cum l-a văzut pe Zaheu,va veni și va poposi prin Sfânta Împărtășanie în fiecare dintre noi. Şi ne va spune şi nouă aşa cum i-a spus lui Zaheu: “Coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân” – în inima ta, în mintea ta, în sufletul tău.
Pr. Liviu Burlacu
Fundația “Episcop Melchisedec”-Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
