Scriitorii şi pariul lui Pascal (I)

Vă mai amintiţi de celebrul pariu al lui Blaise Pascal? „Dacă vei crede în Dumnezeu şi se dovedeşte că el nu există, nu vei fi pierdut nimic, dar dacă nu crezi şi se dovedeşte că există, vei merge în Iad”…

Un videoclip minunat realizat de Jonathan Pararajasingham (neurochirug londonez), în care mai mulţi scriitori vorbesc despre Dumnezeu, ne ajută să înţelegem că unii respectăm, alţii ignorăm pariul pascalian… Iată-le opiniile…

Raiul este, în concepţia lui Arthur Miller, acea proiecţie a omului care încearcă să găsească într-un alt spaţiu puterea de care aici e lipsit, un loc unde nu îi este refuzat nimic din ceea ce îi e refuzat aici, pe pământ.

Una dintre cele mai ironice reacţii o are Gore Vidal: ar vrea să i se arate umanitatea Creatorului şi să fie întrebat: „Eşti mândru de ce ai făcut, domnule Creator? Ar rămâne fără cuvinte, n-ar putea spune decât mea culpa”.

José Saramago enunţă nişte adevăruri simple, crede el, dar pe care oamenii religioşi le evită: „Dumnezeu i-a poruncit lui Abraham să-şi ucidă fiul. Numai asta, şi ar fi suficient ca din inimile noastre să dispară ideea de Dumnezeu”. Pentru Saramago, Dumnezeu este clar o invenţie umană, dar ce i se pare cel mai tulburător e că omul a devenit sclavul propriei sale invenţii.

Din perspectiva lui Ian McEwan, existenţa unei cărţi care-ţi spune cum a început universul sau care te expediază cu texte de genul „Necunoscute sunt Căile Domnului” nu face decât să-ţi reteze entuziasmul de a descoperi.

Michel Houellebecq crede că nu ar trebui să-ţi fie interzis să jigneşti religiile: „Am fost chemat în faţa justiţiei pentru asta. Dar n-am niciun gând să-mi cer scuze”.

La întrebarea „Credeţi că există Dumnezeu?”, Philip Roth răspunde simplu „Mă tem că nu. Când nimeni nu va mai crede în Dumnezeu, lumea noastră va fi un loc minunat”.

„De unde venim?” şi „Acum, că suntem aici, cum trebuie să trăim?” sunt cele două mari întrebări la care încearcă fiecare religie să răspundă, consideră Salman Rushdie (despre care ştiţi bine cu câte probleme s-a confruntat din cauza fanatismului religios). „Ce ştim clar despre toate religiile, spune el, este că au răspuns greşit la prima întrebare. Ne rămân poate nişte poveşti frumoase, nu e nimic în neregulă cu ele, doar că nu sunt adevărate. Iar legat de chestiunile etice – chiar nu vreau să mi se spună cum să trăiesc de către un preot. Pentru că religiile se ocupă cu chestiuni etice, am avut parte de Inchiziţie, de ayatollahi, de opresiune.”

George Bernard Shaw spunea că faptul că „un credincios este mai vesel decât un sceptic nu e mai relevant decât a spune că un beţiv este mai fericit decât un om treaz”. Nu vă puteţi aştepta la altceva nici de la Isaac Asimov: „Creaţioniştii fac ca o «teorie» să pară ceva apărut într-un vis după ce ai băut toată noaptea” sau „Citită cum trebuie, Biblia este cea mai puternică sursă de ateism concepută vreodată”, şi, evident. N-avem alte aşteptări nici la marele nihilist Nietzsche: „Credinţa înseamnă să nu vrei să ştii adevărul”.

O afirmaţie paradoxală găsim la Camus, în Caiete: „Nu cred în Dumnezeu şi nu sunt ateu”. Există un citat celebru, pe care sigur îl ştiţi, care îi aparţine lui George Carlin: „Religia i-a convins pe oameni că există un om invizibil… care locuieşte în cer. Care urmăreşte tot ceea ce faci, secundă de secundă. Omul invizibil are o listă de zece lucruri pe care nu vrea să le faci. Şi dacă faci vreunul dintre ele, o să te trimită într-un loc special, să trăieşti o eternitate în foc şi fum, arzând, torturându-te, şi vei suferi şi vei suferi şi vei arde şi vei ţipa până la sfârşitul lumii. Dar te iubeşte. Te iubeşte. Te iubeşte şi are nevoie de bani”. La fel de celebru, şi tot al lui George Carlin, este citatul: „Ateismul este o organizaţie non-profet”.

Închei cu o afirmaţie a lui Charles Bukowski: „Sunt propriul meu Dumnezeu. Suntem aici ca să ne debarasăm de învăţăturile bisericii, ale statului şi ale sistemului nostru educaţional. Suntem aici ca să bem bere. Suntem aici că să ne împotrivim războaielor. Suntem aici ca să păcălim soarta, astfel ca Morţii să-i fie frică să ne ia”.

În week-endul viitor vom avea opiniile unor scriitori credincioşi.