Sa veghem!

Cu totii si fiecare trebuie sa veghem Lumina ce picura in lume tot mai putina. Sa punem causul sufletului in calea ploilor de ganduri rele, vorbe nedrepte si fapte urate. Sa nu ne temem cand furtunile silniciei ne ameninta cu fulgere orbitoare si tunete asurzitoare. Sa nu fugim din fata grozaviilor ce se napustesc asupritoare peste viata. Sa stam cat putem de vii si curajosi in fata valului intunecat de ura si lacomie. Nu-i usor si nici nu-i simplu sa fii intr-o lume in care fiintarea se inlocuieste cu scheme absurde de supravietuire. Dar nu este alta cale daca vrem pentru noi si copiii nostri o lume in care Binele sa fie legea.
Acum ne e dat sa simtim aproape fizic minunea, si asta ne umple de bucurie recunoscatoare. Trebuie sa multumim pentru ca suntem parte a implinirii celui mai inalt rost din cele stiute. Insa fara grija noastra se imputineaza grauntele din care se naste viata cea adevarata. Indiferenta noastra lasa loc gurilor hulpave care musca din geana luminoasa a orizontului fiecarei zilei. Osteneala alergarii dupa lucruri netrebuincioase ne face inima slaba si judecata sovaielnica. Sa ne scuturam de jugul falselor necesitati si sa punem mai inainte de toate marile nevoi. Dragoste si buna intelegerea, iertare si ingaduinta, generozitate si mila, modestie si fapte bune.
E greu de implinit asemenea canoane. Mai ales acum, cand Cezarii isi cer partea. Sa le dam ce-i in dreptul lor, dar sa nu-i lasam sa ne ciobeasca talerul pe care sta frumusetea si bucuria noastra de oameni intregi. Dincolo de trecatoarele puteri, mai presus de orbeasca dorinta de marire, suntem noi, fiecare si impreuna, traitori laolalta intr-o lume care are nevoie de veghea noastra. Sa ne veghem Lumina, ca sa nu orbecaim singuri si tristi printre ruinele a ceea ce a fost odata speranta si credinta.Scris de Nelu Brosteanu