Exista in societatea noastra insamântata ideea ca scoala e singura institutie care educa si, ca urmare, profesorii trebuie sa bombardeze elevii cu teme, lecturi suplimentare, referate, proiecte si alte munci pe care copiii sa le faca acasa. Caci pedagogia româneasca se bazeaza pe principiul fuziunii nucleare: bombardeaza elevii cu informatie pâna când se produce explozia.
Din pacate pentru cei care gândesc astfel, nu exista doi elevi care sa fie identici, deci efectul bombardamentului este diferit de la caz la caz. Iar, in general, efectul nu este cel sperat de pedagogi, ci, dimpotriva.
Pentru ca un copil nu invata numai la ore sau când isi face mormanele de teme date de profesori. Un copil invata si când se joaca, si când se relaxeaza si când merge pe strada. Iar ceea ce invata interactionând cu alti copii este, poate, mai important decât tonele de formule sau versuri pe care este fortat sa le invete pe de rost.
Or, ocupându-i tot timpul cu invatatul si cu temele pentru scoala, profesorii il impiedica pe elev sa acumuleze cunostinte si deprinderi despre lumea reala, despre interactiunile sociale, sa se dezvolte personal.
Scoala româneasca produce, atunci când o face, robotei care stiu formule matematice, reactii chimice, proprietati fizice dar nu stiu la ce sa le foloseasca.
