Bacauanul care trebuia sa-i centreze lui Eusebio

Fotbal/ La mijlocul anilor ’60, Sorin Avram a fost ofertat de Benfica, unde urma sa faca pereche cu „Perla Mozambicului”

A jucat contra lui Eusebio. Nu o data, ci de trei ori in decurs de numai un an. Toate, meciuri inter-tari. Doua oficiale, unul amical. Si putea juca chiar alaturi de el! La Benfica. Nu un meci, doua, trei, ci câteva zeci. Da, da, alaturi de el, Eusebio da Silva Ferreira, „Legenda”, „Pantera Neagra”, „Perla Mozambicului”, cel mai bun fotbalist al Portugaliei din toate timpurile, care a parasit aceasta lume duminica, la 71 de ani.

Era suficient sa spuna un simplu „da”. Numai ca Sorin Avram a spus un „nu” complicat, ratând astfel sansa de a deveni singurul român coechipier cu Eusebio.

“In perioada aceea, vorbim de mijlocul anilor ’60, nu aveam cum sa plec legal din tara pentru a juca la un club din strainatate. Iar de a ramâne ilegal, nici n-am vrut sa aud, chiar daca tentatia de a juca la Benfica alaturi de Eusebio era mare.

Aveam familie, aveam si grad militar si nu puteam sa-mi asum riscul de a fugi din tara”, marturiseste Sorin Avram, care nu spune nici astazi, la jumatate de secol distanta, daca regreta sau nu faptul ca nu a ramas in Portugalia, la Benfica.

„Asa erau vremurile, asa a fost sa fie”, spune fosta extrema bacauana, dregându-si vocea. Sau poate ca ofteaza?

Autograf pe abdomenul lui Dan Coe

De data aceasta, chiar se aude un oftat: „Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Eusebio. A fost mare, mare de tot”. Cel mai mare? „Eu pe Pele nu l-am vazut decât la televizor, asa ca nu pot spune daca a fost mai mare el sau Eusebio.

Cert este, insa, ca Eusebio a fost cel mai mare fotbalist contra caruia am jucat eu”, e de parere Sorin Avram. Adica omul care i-a avut ca adversari si pe Uwe Seller, si pe Beckenbauer, si pe Masopoust. Leat cu Eusebio (va implini 71 de ani in primavara), Sorin Avram enumera calitatile fostei „Perle a Mozambicului”: „Domnule, le avea pe toate! Era si un excelent dribleur, avea si un plasament remarcabil, era si un fin tehnician, cu glezne subtiri, ca de gazela.”

“Inainte de toate, era insa un mare finalizator, cu un sut napraznic. Pai, tin minte ca la un meci din preliminariile Campionatului Mondial, a trimis un sut atât de puternic, incât modelul mingii a ramas imprimat pe abdomenul lui Coe Dan. Fara vrajeala! Il fotografiau astia pe Coe Dan, care se lauda ca i-a dat Eusebio autograf special pe abdomen”.
Sorin Avram

In schemele lui Otto Gloria

Sorin Avram a dat gol Portugaliei lui Eusebio. Chiar la Lisabona, in ’65, la un meci pe care România l-a pierdut la limita, cu 2-1. Atunci, Otto Gloria, selectionerul Portugaliei, dar si antrenorul Benficai a pus ochii pe fotbalistul bacauan. „Pârcalab a trimis un balon in fata portii, iar eu am marcat din viteza”, rememoreaza fostul international român. Oferta a venit insa jumatate de an mai târziu.

Tot dupa un Portugalia- România. De data aceasta, la Porto. „La banchet, Otto Gloria m-a abordat si mi-a spus franc ca ma vrea la Benfica. Ii placusem mult. Cel mai mult aprecia cum centram din alergare”, povesteste Sorin Avram, omul care, in schemele lui Gloria, trebuia sa centreze fie direct lui Eusebio, fie lui Torres, ce urma sa devieze pentru acelasi Eusebio: „Otto Gloria era prieten bun cu Pisti Covaci si cu Gica Popescu, fostul selectioner si presedinte al FRF. Când a aflat ca nu pot fi lasat sa plec legal din România, a inceput sa insiste pe lânga cei doi sa ma convinga ei sa ramân.

Numai ca eu le-am taiat din prima macaroana. Mi-era frica, eram ofiter si as fi fost considerat dezertor. Se zvonea ca un rugbyst cu grad de maior, Penciu parca, fugise din tara si fusese apoi impuscat in strainatate de oamenii regimului comunist”.

“Parca ii vad si acum pe toti”

Finalul e tot cu Eusebio. Si cu ceilalti „nemuritori” ai Benficai, câstigatori ai Cupei Campionilor Europeni. „Vreo opt dintre ei erau la nationala. Parca ii vad si acum pe toti. Germano. Torres. Augusto. Coluna. Bineinteles, Eusebio”, spune Sorin Avram, care tine sa sublinieze si o alta mare calitate a „Perlei Mozambicului”.

„I se putea citi pe chip bucuria de a juca fotbal. Niciodata nu l-am vazut incruntat pe Eusebio. Era un gentleman. Si pe teren, dar si in afara lui. O conduita ireprosabila. A fost mare si ca fotbalist, dar si ca om”.

Statistica spune ca Eusebio a jucat 15 ani la Benfica, timp in care a jucat 301 de meciuri si a marcat 317 goluri. „Nea’ Sorine, chiar nu ti-e ciuda ca n-ai contribuit si matale la zestrea de goluri a lui Eusebio?”. Intrebarea pluteste o vreme in aer. Ca o minge centrata de Sorin Avram in cautarea lui Eusebio. Raspunsul vine cu 50 de ani mai târziu, dar vine: „Sigur ca-mi pare rau. As fi fost primul român la Benfica. Si probabil ca as fi ramas in memoria colectiva drept bacauanul care ii centra la goluri lui Eusebio”.