VREAU sa cred

In sat la mine, la Solont, nu sunt multi tigani, vreo 4-5 familii. Eram copii si nu faceam diferenta. Costica Iorga era in clasa cu mine, baiat spalat, inteligent si invata carte alaturi de noi. Mama lui, tanti Vergina, era prietena cu mama, venea des pe la noi si stateau la povesti, o invita la masa si ii dadea si cate ceva pentru copii. Sotul ei lucra la Baie, cum se spunea la noi, adica la Petrol. Eu o iubeam pe tanti Vergina, ca stia povesti si era tare glumeata. Ne-am imprastiat prin lume, insa m-am intalnit des cu fratii Iorga, unul reusise in afaceri prin Bacau, altul era prin Brasov, iar unul, am auzit, ar fi murit. Ii rog sa ma ierte ca am facut apel la memorie dupa atatia ani, insa am facut-o cu dragoste.
Ieri a fost Ziua Internationala a romilor, sarbatoare initiata si decretata la propunerea unei organizatii din Bacau, ceea ce nu-i de ici, de colo. Tiganii au o istorie fabuloasa, pacat ca nu se invata in scoli, tiganii au suferit crunt de-a lungul secolelor, prigoniti, scosi in afara circuitului valorilor umane si culturale, ei au fost apoi deportati la Bug. Le-au fost confiscate averile, aurul – mandria lor. Reintorsi la casele lor, in tarile lor, ei nu si-au mai gasit locul, migratia istorica le este in sange, iar libertatea, modul lor suprem de a exista. Canoanele societatii moderne nu s-au alipit” de cultura lor, fiind apoi mereu marginalizati, din ignoranta sau poate prin politica de stat. Saracia nu le-a dat pace niciodata, insa in ultimii ani ei au ridicat capul si isi cer dreptul la cetatenie, la educatie, la tratament egal cu toate minoritatile. Noi ii condamnam, insa, la randul nostru facem extrem de putin pentru a le face loc alaturi de noi. Ieri a fost Ziua Internationala a romilor, insa putini au auzit de ea, si tot mai putini din sfera politicului, din administratie au fost, macar acum, alaturi de ei. Au asteptat liderii romilor o ora sosirea invitatilor, presedinti de partide, primar, prefect, subprefect, politie, jandarmerie, directori de banci, de spitale, de la Somaj, de la Directia Muncii, adica oameni si institutii care au in sarcina de serviciu colaborarea cu organizatiile de romi, sprijinirea lor si chiar organizarea unor actiuni, proiecte pentru integrarea romilor. A fost o manifestare superba marsul romilor prin centrul orasului, dar mai ales superbul spectacol de la Teatrul Municipal. Daca la sesiunea de comunicari s-a lipsit nerusinat in masa, ma gandeam ca la spectacol vor fi sefii institutiilor administrative si nu pitifelnicii de la etajele inferioare. M-am intalnit la intrare cu Sergiu Sechelariu – avreau sa-i cunosc mai bine”, aador folclorul lor”, mi-a spus -, a venit si Catalin Mardare. Si atat. Si atunci, cine ne mai da dreptul sa-i condamnam? De ce nu am scoate palaria atunci cand trecem pe langa romii de langa noi, sa-i intrebam de sanatate si sa le uram o viata mai buna?

Scris de Gheorghe Baltatescu