O mamica, cititoare a ziarului Desteptarea, ne-a trimis cateva fotografii realizate in saloanele de la sectia de Pediatrie a Spitalului Judetean Bacau, inainte de inchiderea lor, pentru igienizare, de catre Directia de Sanatate Publica.
Odata cu pozele, femeia ne-a trimis si cateva explicatii:
„In prima poza se vede cum arata cate o fata de perna, pe care trebuie sa doarma copiii bolnavi si chiar mamele insotitoare, care, de altfel, trebuie sa plateasca pentru asemenea mizerii.
Sunt fete de perna de 70×50 cm, dar fetele acestea de perna arata ca o foaie de 140x50cm si sunt prinse cu ce a mai ramas… un firisor firav de ata pe la colturi.
Pana in ziua cand a ajuns Antena3 in spital cel putin, asa aratau. In acea zi s-au gasit si asternuturi, si de toate.
Va trimit alaturat si tarifele practicate pentru cazare si masa, care (masa) se pare ca nu prea o ia nimeni in spital. Pentru a lua masa, mamele trebuie sa se duca undeva, la subsol sa manance…. oare in beci? oare cu sobolanii? nu am avut curiozitatea… si cu cine sa las copilul? cu hamul?
Nu se poate si nu are cine, fizic sa se ocupe de toti copiii ramasi singuri in spital. Astfel, ei sunt repartizati foarte strategic in camere cu mame cu copii, pentru ca acestea sa poata avea grija de ei. Mai pot sa va mai spun ca este pe tura doar o asistenta si o infirmiera, care nu au cum sa se ocupe, in mod responsabil de toti acesti copii… repet, e imposibil, chiar daca ar vrea.
Mancarea, pana in ziua cand a venit televiziunea, a fost zilnic aceeasi, iar de cum a venit televiziunea, au schimbat zilnic, si pot sa spun ca parca s-ar fi schimbat bucataresele, ca, deodata, mancarea avea gust si chiar culoare.
Pana atunci, cica nu era cu ce (nu sunt fonduri) sa faca mancare buna. Va trimit si poza unui castronel cu mancare-orez fiert, cu o bataie de joc de sos deasupra si o parjoala, de care chiar si infirmierele si asistentele ziceau ca miroase ingrozitor (scarbos, a fost cuvantul exact).
Nu mai spun, ca la externare ni s-a spus ca nu sunt bune adeverintele (batea apropo-ul, ca sa scoata de la noi o mica atentie), si cand colega de salon le-a spus ca dupa ce platim asa tarife, cu toate ca suntem asigurate si dam in fiecare luna o multime de bani la CAS, doamna de la biroul de externari a inceput sa zica in mare greata, ca daca nu ne convine, sa ne ducem la ce spital vrem noi, ca nici ei nu ii convine, la ce bani ia sa stea la dispozitia noastra…
Ce sa mai, numai in spital sa nu ajungi. O sa vedeti o poza in care apare o fereastra, sub care s-a construit perete exterior din rigips. Camerele, se pare, au fost camere cu balcon. Aceste balcoane ar fi fost demolate, si s-au marit camerele, iar ideea geniala a fost construirea unui perete exterior din rigips.
In concluzie, daca 2 copii mai neastamparati s-ar juca si s-ar tranti mai cu putere in acel perete, cred ca ar plonja in gol. Ceea ce mi se pare mie, strigator la cer, nu e faptul ca un copil a fost legat cu hamul (lucru ce a fost spre binele lui, avand in vedere ca nu avea insotitor, iar el nu era imobilizat ci doar asigurat ) ci faptul ca acest perete este un pasaport sigur catre moarte.
Ne-au povestit asistentele dar si infirmierele ca in trecut, fara sa fie legat, un copil ar fi cazut din patut si si-ar fi fracturat mandibula (sau maxilarul…).
Va trimit, alaturi si poze cu patuturile, si veti vedea ca a fost chiar necesara legarea cu hamul”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
