„Suntem singuri impotriva tuturor!”

Antrenorul SCM Bacau, Cornel Agop, considera ca, in pofida rezultatelor, gimnastica bacauana a ajuns o „cenusareasa”

A incuiat sala pe 30 decembrie si a descuiat-o pe 3 ianuarie. Asa cum o face de ani de zile. „Sala de Gimnastica este a doua mea casa. As putea numara pe degete zilele in care nu-i trec pragul in decursul unui an. Si nu ma refer la perioadele in care suntem plecati la competitii”, marturiseste coordonatorul sectiei de gimnastica a SCM Bacau, prof. Cornel Agop. La inceput de 2014, Agop isi dezvaluie obiectivele, insa paralela cu trecutul, recent sau indepartat, este inevitabila. Doar vorbim cu antrenorul care a lansat-o pe dubla medalaita cu aur la Olimpiada, Monica Rosu! Asa ca, prima intrebare a interviului cheama in cauza trecutul. De data aceasta, cel de data recenta.

Un nou titlu la individual compus, dupa 27 de ani

-Domnule Cornel Agop, cum a fost 2013 pentru sectia de gimnastica a SCM Bacau?

-Având in vedere bugetul foarte mic pe care l-am avut la dispozitie, 2013 a fost unul foarte bun.

– De câti bani ati dispus?

-In jur de 400 milioane de lei vechi. Foarte putin. Acest buget redus ne-a impiedicat sa organizam concursuri de casa sau sa participam la un numar insemnat de competitii, care sa ne pregateasca terenul pentru Campioantele Nationale. Or, la fiecare editie de Campionat National, obiectivul nostru este de a duce mai departe scoala de gimnastica bacauana, pentru ca putem vorbi de o scoala de gimnastica in adevaratul sens al cuvântului. Totodata, m-am limitat la un singur cantonament, de sase zile, desfasurat in august, la Mamaia.

-Conditiile de la sala?

-Conditiile existente in Sala de Gimnastica sunt bune, dar acesta nu este meritul celor care au condus si conduc clubul. Lumea trebuie sa stie ca noi, antrenorii de gimnastica, ne-am investit banii pentru reparatia si intretinerea salii. Pentru a da insa raspunsul la intrebarea initiala, vreau sa precizez ca, in ciuda tuturor problemelor financiare, am reusit ca in 2013, dupa o pauza de 27 de ani, sa aducem din nou in Bacau un titlu la individual compus, ceea ce constituie o satisfactie majora. Succesul a fost realizat in luna mai, la Buzau, de Teodora Teodoru, precedenta reusita apartinând tot unei eleve de-ale mele, Cecilia Martinas si data din 1986.

-Teodora Teodoru este un nume important din noul val al gimnasticii bacauane.

-Asa este. Pe lânga Teodora Teodoru, eu, cu sotia mea, Vasilica si cu celelalte doua antrenoare ale sectiei de gimnastica de la SCM Bacau, am mai format o pleiada de copii talentati care sunt suportul moral pentru vârfurile ce tind sa apara. Vorbim despre Anamaria Mandache, Collen Tataru, Romina Iacob, Andrada Grigoras, Lorena Pintilescu si lista nu se opreste aici.

-Vârful de lance ramâne, insa, sora mai mare a Teodorei, Diana Teodoru.

-Fara doar si poate. Ca sa completam bilantul, pe lânga titlul la individual compus si argintul la sarituri câstigate de Teodora Teodoru, care a ratat de putin aurul la paralele pentru un balans, ne putem mândru cu faptul ca Diana Teodoru s-a laureat dubla campioana nationala. Noi avem, in continuare, asteptari foarte mari in privinta Dianei Teodoru. Anul acesta trece la seniorat si intra in lupta pentru un loc in echipa României care va concura la Europene si Mondiale. Viitorul sau, ca si al celorlalte gimnaste ale clubului, depinde insa foarte de mult de atentia de care se va bucura din partea conducerii SCM Bacau.

„De 10 ani, niciun presedinte nu mi-a trecut pragul”

-O intrebare cu nuanta de repros: de ce ati renuntat la una dintre traditiile sectiei: „Sarbatoarea gimnasticii bacauane”?

-Am renuntat din motive de ordin financiar. Si va imaginati ca n-am facut-o cu bucurie, mai ales ca vorbim despre o traditie inagurata in 1992. De data aceasta, n-am mai avut posibilitati financiare si nici nu am mai gasit spriinul necesar pentru a tine in picioare traditia. Asa ca ne-am rezumat la a pune bani din propriul buzunar si la a cumpara dulciuri si jucarii din plus pe care le-am oferit, in semn de multumire, catre 20 de copii legitimati la sectia de gimnastica a clubului. M-am bucurat, in schimb, sa observ ca o alta sectie a SCM Bacau, cea de sarituri in apa, coordonata de Adi Gavriliu, a preluat initiativa si, dupa modelul sectiei de gimnastica, a organizat o sarbatoare similara la Bazinul de Inot. Bravo lor!

-Stiu ca, la un moment dat, Adrian Gavriliu v-a solicitat sprijinul profesional pentru realizarea unui exercitiu.

-Da si m-a bucurat interesul manifestat de el. E un lucru normal sa ne ajutam intre noi, mai ales atunci când disciplinele de care ne ocupam interfereaza. Apropo de asta: un antrenor, in cazul de fata Adi Gavriliu, a venit la sala pentru a vedea cum lucrez, asa cum n-a facut-o niciunul din conducatorii SCM Bacau in ultimii zece ani!

-Stati, ca nu inteleg…

-Ce e asa de greu de inteles? Din 2004 si pâna acum, niciunul dintre cei care au ocupat functia de presedinte sau de director al SCM Bacau nu a venit vreodata la Sala de Gimnastica pentru a vedea cum lucram noi. Niciunul, retineti, niciunul nu mi-a trecut pragul! De unde sa stie ei cât de grea este gimnastica sau câta munca depun copiii acestia? Suntem singuri impotriva tuturor. Pai, pe vremea când era presedinte, Dorin Aradavoiacei venea in permanenta la sala. In plus, el mergea lunar la Deva si de trei-patru ori pe luna era la Federatie. Acest climat de lucru a favorizat ascensiunea Monicai Rosu. Si sa va mai spun ceva: in ultimul deceniu am gazduit de doua ori finalele Campionatelor Nationale la Bacau. In niciuna din dati, conducerea clubului n-a fost prezenta. Si ne mai miram ca pierdem copii de valoare, cum a fost cazul Madalinei Neagu, vice-campioana europeana?

-Chiar, in ultima perioada vi s-a mai intâmplat sa fie retrasi, de catre parinti, copiii de la gimnastica?

-Da. Anul trecut am avut doua cazuri. Si, probabil ca vor mai fi. Performanta e grea, iar parintii vor sa vada si rezultate, dar si atentie. Când vad cât muncesc copiii lor si ca nu primesc si ei un trening, un echipament, ca nu beneficiaza de un cantonament, ii retrag. Si nu e doar asta! Credeti ca viitorul sectiei e asa de roz, când noi suntem patru antrenori, dintre care doi sunt detasati, iar detasarea e valabila doar sase luni? Nici nu vreau sa ma gândesc cine se va ocupa pe viitor de initiere, de selectie… Eu mai am trei ani si ies la pensie. Nu stiu cine va veni dupa mine, asta daca va veni cineva! Pâna atunci, insa, sa stiti ca ma voi lupta cu toate greutatile, indiferent cât de mari sau de multe vor fi acestea. De mic am fost educat sa muncesc si e clar ca nu ma voi schimba acum. Nu mi-am spus ultimul cuvânt si voi demonstra asta. Si in 2014, dar si in urmatorii ani.

„Monica Rosu a avut un temperament aparte”

-Si cum se anunta 2014 pentru sectia de gimnastica a SCM Bacau?

-Va dati seama ca foarte multe lucruri vor depinde de buget. Nu pot fi in intregime sigur de ceea ce voi spune acum deoarece nu fac decât sa preiau informatiile furnizate de unii colegi, insa se pare ca, incepând cu acest an, cinci discipline care au avut rezultate la ultima Olimpiada, printre care, fireste, si gimnastica, vor beneficia de un tratament financiar preferential. Asta ar fi foarte bine deoarece gimnastica este un sport extrem de dificil, care are nevoie, printre altele, si de o sustinere financiara solida.

-Credeti ca de acest tratament financiar preferential vor beneficia si antrenorii de gimnastica?

-Oho, ce bine ar fi! S-a discutat de mai multe ori acest aspect, insa salarizarea a ramas aceeasi, indiferent de disciplina. Noi, antrenorii de gimnastica nu facem sport la gramada. Daca se va face ceva in privinta salarizarii, va fi foarte bine, iar daca nu, eu voi continua sa-mi fac datoria cu aceeasi pasiune.

-Si ce v-ati propus in 2014?

-Sa le promovez la lotul national pe Anamaria Mandache si pe Teodora Teodoru si sa obtinem rezultate cât mai bune la competitii chiar daca absenta unui cantonament ma dezavantajeaza in lupta cu Deva, Constanta sau Onestiul care au hotel, cantina, ca sa nu mai vorbesc de scoala. Noua nu ne vine nimeni in ajutor, dar, asa cum spuneam, nu dezarmam. Problema se pune si pe plan financiar, dar si organizatoric. Oricum, nu credeam ca dupa succesele pe care le-am obtinut cu Monica Rosu sa ajung sa cumpar din buzunarul propriu saltele, magneziu sau chiar echipament.

– Domnule Agop, credeti ca Bacaul va mai avea vreodata o gimnasta dubla medaliata cu aur la Olimpiada, asa cum a fost cazul Monicai Rosu?

-Mi-e greu sa cred! Monica Rosu a avut un temperament aparte. Monica a fost un baietoi, care nu s-a uitat la durere. Tare ma tem ca, daca nu se creeaza conditii propice gimnasticii, nu vom mai reusi sa scoatem capul in lumea buna. Si nu vorbesc doar de Bacau! Nu vedeti ca tari care in urma cu 10-15 ani nu contau, acum sunt abonate constant la podium la marile competitii? Semnalul de alarma a fost tras mai demult. Ramâne doar sa-l auda cineva.