Ioana Manea are ceva timp de cand isi supravegheaza baietelul. Femeia sta la coltul strazii langa bicicleta abandonata de prichindel, in timp ce acesta se trage cu masinuta unui copil din vecini. Chiotele celor doi ghemotoci sparg linistea batranului cartier, dar mama nu este deloc incantata ca trebuie sa-si lase treburile casnice si sa urmareasca fiecare miscare a baietilor. aEste periculoasa aceasta joaca pe strada, ofteaza Ioana. Nici nu stii cand apare o masina. Si mai sunt si soferi care gonesc pe sosea fara sa tina cont de nimic. Exista un parc in apropiere de noi, dar numai parc nu poate fi numit el. Acolo, copiii nu pot sa bata nici macar mingea din cauza denivelarilor. Parca am fi la capatul lumii, noi cei din cartierul CFR”. Nici tanti Maria Eanovici nu-i incantata de lipsa unui loc de joaca in zona, chiar daca femeia este bunica de mult timp. aIi inteleg si pe copii ca nu au unde sa-si consume energia. Saracii bat mingea pe strada si din aceasta cauza suferim si noi. Se ridica un praf care patrunde peste tot, iar nu de putine ori mingea ajunge in gradini si ne strica florile sau culturile. Stiu ca pe vremea copiilor mei era permis accesul pe terenul de sport al scolii. Acum s-a pus lacatul si acolo”, spune suparata bunicuta. Desi are o intindere considerabila, in Cartierul CFR nu exista un parc, nici macar un teren viran unde copiii pot sa-si consume energia. In lipsa unui loc de joaca adecvat, micutii ade peste linie” folosesc strada pentru o miuta sau o cursa cu bicicletele. Asa zis-ul parc este prea mic pentru a gazdui macar un teren de fotbal. In spatiul ingradit nu se simt bine decat maidanezii, care nu lipsesc din cartier.
Scris de Lili Adochitei
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.