În cartea sa Întrebări privitoare la credinţă, cardinalul G. Ravasi explică pe scurt episodul vizitei magilor la locul în care se născuse Isus. În textul Evangheliei după sfântul Matei (2,1-12) sunt întâlnite elemente tradiţionale, alegorice, cu trimitere la date biblice asemănătoare, interpretate din perspectiva evanghelistului. Semnificaţia povestirii lui Matei este următoarea: anumite personaje străine, poate membri ai uneia dintre caravanele comerciale care traversau Israelul, întâlnesc familia lui Isus. Două călăuze simbolice îi conduc la „copil şi mama sa”: semnul cosmic al stelei (ar putea fi vorba despre „revelaţia naturală” şi despre stea, simbol mesianic) şi revelaţia biblică, oferită de preoţii din Ierusalim.
Reflecţia noastră poate continua pe două planuri: călătoria magilor şi căutarea creştinilor din toate timpurile, chemaţi să-l descopere pe Cristos.
Călătoria magilor. Câţiva străini ajung la Ierusalim. Numărul lor este necunoscut. Sunt numiţi magi, adică astrologi sau oameni înţelepţi. Nu ne este descoperită identitatea lor. Ei ştiu ceva ce oamenii din acel loc nu cunosc (sau nu vor să accepte): regele iudeilor tocmai s-a născut la Betleem. Prezenţa acestor străini, care au privilegiul de a cunoaşte un eveniment atât de special, îi îngrijorează pe Irod, conducătorii preoţilor, învăţaţii, întreg Ierusalimul. De ce această călătorie lungă şi plină de riscuri a magilor?
Înţelepţii din Ierusalim au toate mijloacele necesare pentru a-l afla pe Cristos, locul naşterii sale, însă nu ajung acolo. În schimb, magii, înţelepţii din „orient”, urmează „steaua”, cunoaşterea lor naturală, nativă, conducându-i la locul unde s-a născut Isus. Magii sunt dispuşi să fie instruiţi pe un drum care le este necunoscut, indiferent de dificultatea acestuia. În contrast cu înţelepciunea liderilor religioşi, disponibilitatea magilor conduce la „destinaţie”, la Cristos. Drumul lor e complet.
Creştinii, „căutători”. Când magii şi-au lăsat darurile la copilul-Isus, ei au primit o comoară care depăşea tot ce posedau până atunci. Au luat cu ei darul de a-l fi cunoscut pe Isus, credinţa, lumina; au fost îmbogăţiţi de întâlnirea cu el, iar din acel moment le pot arăta altora adevărul de care s-au convins. Ei l-au văzut pe Isus. Magii reprezintă „şablonul” celor care călătoresc pentru a-l găsi pe Cristos, scopul dorinţei profunde a inimii lor.
Magii nu s-au oprit în Ierusalim. N-au construit un monument dedicat locului în care l-au descoperit pe Isus. S-au întors în ţara din care proveneau; credinţa în Cristos nu este limitată de graniţe geografice, e un dar care trebuie împărţit cu ceilalţi oameni.
Într-un anumit sens, magii sunt „predecesorii” celor care caută. Toţi căutăm: iubire, înţelegere, pace, toleranţă. Ştim că drumul credinţei este un drum fără sfârşit. Nu avem o stea care să ne conducă direct la Isus, însă avem multe alte mijloace la fel de benefice: Sfânta Scriptură, sacramentele, ne avem unii pe alţii în călătoria vieţii noastre.
Scripturile şi steaua i-au condus pe magii înţelepţi din Orient la Betleem, care în traducere înseamnă „casa pâinii”. Căutarea autentică a creştinului conduce la biserică, în „casa pâinii”, unde se adună cu alţi căutători, la Euharistie, iar de acolo îl poartă pe Cristos altor oameni.
Suntem trimişi să împărtăşim ceea ce experimentăm la Liturghie. Chiar şi celor care au o credinţă diferită de a noastră, la cei care ni se par străini. Cum ar fi dacă tocmai „străinul” ar avea adresa lui Dumnezeu?
Diacon Silviu-Cristian Salca
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
