Cultura bacauana se afla, de o buna bucata de vreme, intr-un fel de carantina. Desi exista talente, manifestarile dedicate creatiei spirituale sunt din ce in ce mai rare, iar Bacaul se complace, de nevoie, in a sta in expectativa la umbra Iasiului. Evenimentele culturale sunt rarisime, iar amploarea acestora, cu mici exceptii, nu este de natura sa incurajeze mediul celor ce se ocupa cu creatia frumosului.
Cladirile de patrimoniu din Bacau sunt, in marea lor majoritate, niste veritabile ruine. Cu care, in inconstienta lor, o parte a autoritatilor continua sa se laude. In loc sa caute oportunitati de obtinere a fondurilor necesare pentru restaurari, alesii prefera sa se certe inutil prin sedinte, purtati doar de mirosul banilor pe care ii doresc in propriile buzunare, si nu investiti in ceva abstract, asa cum este cultura. Bacaul este un oras ciuntit din punct de vedere arhitectonic. Marea majoritate a cladirilor vechi au fost demolate, iar cele putine care mai sunt inca in picioare nu mai au mult pana cand vor ceda atacurilor combinate ale timpului si dezinteresului.
Oamenii de cultura se unesc
Intr-o serie de intalniri ce au avut loc recent, oamenii de cultura din Bacau au decis sa se uneasca pentru a-si sustine cauza, mult prea mult timp ignorata de factorii de decizie. Pentru cei ce nu stiu, sediul Uniunii Scriitorilor, de exemplu, are o usa pe care multi o confunda cu toaleta. Fondurile pentru editarea albumelor de arta sau a scrierilor literare sunt date cu parcimonie, dar in schimb sunt sustinute financiar proiecte inutile, rasarite din frustrarile celor ce au ajuns in functii de conducere. „Trebuie elaborat un proiect general, al comunitatii artistice. Din moment ce toti vor intelege sa ne unim, trebuie elaborate o serie de proiecte in care sa surprindem ce este mai corect si mai bun pentru cultura bacauana”, a declarat profesorul Aurel Stanciu. Acest punct de vedere a fost sustinut si de Sergiu Sechelariu, care si-a facut cunoscuta intentia de a se implica in proiectele oamenilor de cultura: „Bacaul trebuie sa intre intr-un circuit al turismului cultural. Din acest motiv, cred ca ar fi indicat ca oamenii de cultura sa aiba un consilier al lor, care sa le cunoasca problemele, care sa stie ceea ce trebuie facut pentru a dezvolta o serie de proiecte axate exclusiv pe mediul cultural al orasului. Intentionez sa propun achizitionarea unei case de patrimoniu, in care sa functioneze sediul Uniunii Scriitorilor, dar si asociatiile culturale, precum Asociatia Octavian Voicu.”
Presedintele Uniunii Artistilor Plastici din Bacau, Dionis Puscuta, a subliniat ca este nevoie de implicarea autoritatilor, mai ales in ceea ce priveste elaborarea proiectelor de finantare pentru oamenii de cultura: „Ar fi simplu ca primaria sa se implice in coordonarea, in indrumarea acestor proiecte. Dar cel mai des este folosit raspunsul cel mai simplu: proiectul nu este bine facut, si este respins. Conteaza sa ne facem simtita prezenta. Suntem intr-o competitie frumoasa cu Iasiul. Dar acolo oamenii de afaceri sunt deschisi pentru cultura.”
Avem cultura. Ce facem cu ea?
In Bacau nu se poate spune ca nu exista cultura. Dar se poate spune ca, dinspre autoritati, nu exista interes pentru cultura. Problemele majore ale artistilor si scriitorilor din Bacau sunt legate, de cele mai multe ori, de fonduri si de opacitatea alesilor care nu reusesc sa vada mai departe de propriul buzunar. Bacaul merita un mediu cultural efervescent, cu manifestari de amploare, cu targuri de arta si lansari de carte, cu cladiri restaurate si concerte de bun gust. Iar daca exista interes si vointa, aceste deziderate ale oamenilor de cultura pot fi indeplinite. Scris de Emilian Berceanu
