Oierii de pe Valea Trotusului sunt in prag de faliment

Precupetele din Piata Agroalimentara Onesti duc dorul clientilor. Anul trecut a fost cumplit pentru crescatorii de animale, castigurile acestora fiind pe zero. Oierii se plang ca raman cu marfa nevanduta si ca ajung la faliment. Hala de lactate din Piata Onesti e aproape goala. Cand si cand, cate un client pune piciorul in hala imensa, dar nu pentru a cumpara ceva. Cele trei vanzatoare ofteaza din rarunchi si ii urmaresc cu ochii mohorati pe oamenii fara bani in buzunar. aSunt venita de dimineata de la 7.00 in piata. Acum este ceasul 12.00 si eu am vandut abia doua kilograme de branza”, spune resemnata Maria Faraoan. Femeia este din Oituz si vine de cateva ori pe saptamana cu branza si cas in piata din Onesti. S-a inhamat intr-o afacere cu fratii ei si impreuna s-au apucat de crescut animale. aAvem peste 50 de oi. Le pasunam tocmai in Covasna. E munca multa, iar castiguri ioc! Daca vand 10-15 kilograme de branza intr-o zi. Sunt si perioade cand plec cu marfa acasa. Acum se gasesc peste tot specialitati, iar lumea nu prea mai cumpara din piata” se plange precupeata.

Lumea cumpara cas doar in ziua de salariu

Plini de negura sunt si ochii Mihaela Vilcu, vecina de taraba a Mariei Faraoan. Frigul i-a intepenit incheieturile si un tremur subtire a pus stapanire pe trupul robust. aM-am trezit cu noaptea in cap sa vin in piata, dar degeaba, spune suparata precupeata. Cred ca am sa plec cu marfa acasa. Nu au oamenii bani! Se simte acest lucru! Vanzari mai bune am doar in zilele de salariu. In rest, pierd vremea de pomana in piata!”. Gospodina din Oituz nu prea are chef de vorba. Insa nu rezista sa nu-si verse amarul din inima. aAnul trecut ne-a pus capac. In urma secetei, oile au slabit si nu au dat lapte. Acum, lumea cumpara aproape tot de la supermarket-uri. Nu prea mai dau clientii prin piata. Nici eu nu mai vin asa des cu marfa. Daca ajung aici de doua sau cel mult de trei ori pe saptamana”. Femeia ofteaza din greu. Inainte cand Onestiul era infloritor, nu existau temeri pentru viitor. Acum cand industria orasului este in coma, oamenii incearca sa se descurce cum pot. Numai ca nu au nici un spor. aLa cata munca se investeste in cresterea animalelor abia daca reusim sa nu iesim in pierdere. Insa daca situatia ramane neschimbata, ajungem la sapa de lemn”, spune suparata femeia.Scris de Lili Adochitei