Un pod pentru linistea mea

Sincer, speram ca editorialul de astazi sa fie despre cu totul altceva. De exemplu, despre cat de bine lucrat este Podul de la Serbanesti. Mi-ar fi placut sa scriu despre faptul ca sutele alea de miliarde de lei vechi alocati de catre Guvern prin Consiliul Local au fost cheltuite cu cap. Dar cum traim intr-un oras bolnav la cap si intr-o tara absolut anormala din toate punctele de vedere, visul meu de a scrie pozitiv s-a spulberat. Unde nu-i cap, vai de picioare, spune un proverb romanesc. In cazul nostru, proverbul isi schimba forma, nu si fondul. Unde nu-i cap, vai de noi. Si de banii nostri. Ca sa se stie bine, pentru podul cu pricina s-au alocat pana acum 270 de miliarde de lei vechi plus alte 60 de miliarde pentru alucrari suplimentare”. Sub aceasta titulatura se ascunde, de fapt, incompetenta. Sau, poate, chiar interese ascunse. Altfel nu se poate explica de ce, pana acum, podul nu s-a terminat. Mai ales ca, primul termen deja a expirat. Nu-mi explic nici atitudinea primarului Stavarache in momentul in care am ajuns vedete nationale ca am brevetat macaraua saltareata. Edilul s-a comportat atunci de parca ar fi fost angajatul firmei care alucreaza” la pod. I-a luat apararea, mai ceva ca un caine de atac. Si a dat vina pe absolut orice, inclusiv pe presa locala ca a facut presiuni. Daca eram un oras normal la cap, scuze pentru repetitie, am fi reactionat. In ce mod, nu ma duce mintea acum. In orice caz, societatea civila, atat cat exista ea, ar fi trebuit sa-i aplice primarului o corectie. Nu s-a intamplat asa. Iar edilul a continuat asa cum stie el mai bine. A mai pompat niste bani catre Arcada, celebra de acum firma de la pod. Si nu o suma chiar mica. Poate ca ar fi trebuit ca autoritatile locale sa se intereseze cine este Arcada. Si ce lucrari mai are in judet, spre exemplu. Caci mai are una, tot un pod. Pe care l-a subcontractat. Prin urmare, apar niste semne de intrebare vizavi de seriozitatea galatenilor. Si inca o intrebare, absolut retorica. De ce nu s-a interesat nimeni de soarta macaragiului. Poate avea si el ceva de spus. Despre pod, despre macara, despre niste legaturi ascunse. Dar toate lucrurile acestea nici macar nu mai conteaza acum. Ceea ce ma intereseaza pe mine este sa scriu despre inaugurarea noului pod. Iar la batranete sa le povestesc nepotilor despre ce constructor competent a construit podul. In mandatul unui primar adevarat. Mi-e teama insa ca nu va fi vorba despre acest constructor si acest primar.Scris de Ionut Avram