Viata continua pentru vaduvele onestenilor care au murit in cumplitul accident de circulatie petrecut in septembrie 2006. Femeile si-au luat inima in dinti si acum muncesc pe branci sa-si intretina casa si copiii la scoli. Cand nu fac martisoare, vaduvele vand flori sau legume si fructe.
Straiele cernite ale femeii nu se potrivesc cu nuantele vesele ale martisoarelor. Durerea mai salasluieste in ochii de culoarea castanei, iar pe fata palida s-a asezat o mare resemnare. Iulia nu a uitat, nu poate sa uite tragedia in care sotul ei a murit strivit intr-o masina, alaturi de alti 12 onesteni. A trecut mai bine de un an, dar rana din suflet este la fel de adanca. Si vie! aViata merge insa inainte, spune trista tanara vaduva. Am un copil de crescut si trebuie sa ma lupt sa-l vad mare, sa-i asigur un viitor”. Onestiul este aproape mort, ca si sperantele Iuliei. Au fost momente cand femeia a simtit ca e gata sa abandoneze lupta, ca se afunda in disperarea ucigatoare. Dar a fost copilul, trup din trupul ei si al barbatului care nu mai este. Si nu a putut sa se lase ingenuncheata. A luat povara in mainile ei delicate si a inceput un razboi surd cu existenta.
Afaceri cat sa nu moara de foame
Vaduva munceste pe branci sa-si intretina familia. La inceputul fiecarui an se pregateste pentru marea confruntare cu destinul, iar pana acum a trecut cu bine de incercarile vietii. aTrebuie sa ma descurc si singura, ofteaza femeia. Uite, sunt 12 ani de cand confectionez martisoare. O luna si jumatate lucrez fara odihna. Chiar si cate 15 ore pe zi. Nu e asa simplu sa confectionezi martisoare. Ai nevoie de rabdare, timp, imaginatie si indemanare”. Iulia spune ca anul acesta a ramas cu mai mult de jumatate din marfa, iar castigurile au fost pe sponci. aNu se mai cumpara martisoare. Lumea prefera florile! Imi amintesc ca in urma cu zece ani faceam martisoare din carton de la cutiile cu tigari. La inceput de martie nu ramaneam nici macar cu un exemplar. Si mai este ceva! Clientii cauta acum martisoare din cristal sau portelan. Sunt greu de procurat material si de confectionat. S-au dus vremurile cand cosarul sau trifoiul erau la cinste”, povesteste comercianta. Iulia nu dispera inca. Desi anul acesta afacerea cu martisoare a fost un esec total, vaduva s-a gandit deja la urmatoarea miscare ade sezon”. Marfa care i-a ramas la acest inceput de primavara va fi depozitata cu grija si scoasa la vanzare anul urmator. Pana dupa 8 martie se va ocupa de vanzarea florilor. aMa orientez, ca n-am de ales. Cand se va termina cu florile, voi incepe cu fructe si legume. Nu ma imbogatesc, desi munca e destula. Sa stai de dimineata pana seara in piata nu e chiar usor. Dar nici nu o sa mor de foame”, spune hotarata femeia.
S-a intamplat in ziua de 6 septembrie 2006, in localitatea Grivita, din judetul Vaslui. La ora 4.43. Atunci microbuzul BC-04-FTI, in care se aflau 17 onesteni, a fost spulberat de un autocar din Republica Moldova. Sub lovitura primita, masina bacauanilor s-a rasucit si a iesit de pe sosea. S-a oprit intr-un copac de pe marginea soselei care a definitivat lucrurile. Bilantul accidentului a fost cutremurator: Florin Preda, in varsta de 35 de ani, fiul lui Rares, de 8 ani, Petrica Gherasim, de 47 de ani, fiul lui Cornel, de 25 de ani, Ionut Avadanei, de 25 de ani, Liviu Chiritoiu, de 30 de ani, Petru Bostan, de 31 de ani, Iulian Catana, de 29 de ani, Silviu Cucu, de 25 de ani, Ionut Avasilicai, de 27 de ani, Gheorghe Mocanu, de 46 de ani si Andrei Lacatus, de 15 ani, au murit. Explicatia politistilor in cazul acestei tragedii a fost simpla: nu s-a acordat prioritate.Scris de Lili Adochitei
