In blocul 5 de pe strada Tazlaului, unul din apartamente nu este racordat nici la reteaua electrica, nici la cea de gaze si nici la sistemul de termoficare. Locatarii lui-sot, sotie si o nepoata a acesteia-ingheata de frig in casa. De 13 ani, femeia este imobilizata la pat.
Este iarna in toata legea si in apartamentul 4, din blocul 5, scara B, de pe strada Tazlaului, unde locuiesc trei suflete, este mai frig decât afara. Locuinta nu are nicio sursa de incalzire de ani buni. Si tot de multi ani, Maricica Boitan, unul dintre locatari, sta tintuita la pat si este nevoita sa indure in fiecare iarna aerul rece din casa, care iti taie respiratia in zilele geroase. In prima zi in care a nins din aceasta iarna am gasit-o aproape inghetata, desi sotul ei, Ioan Boitan, a avut grija sa o imbrace cu haine groase si sa o acopere cu multe paturi peste care a pus o plapuma.
„A paralizat de picioare in 2000 si de atunci nu mai poate sa mearga, ne spune Ioan Boitan. Eu am grija de ea. Numai eu stiu cum o spal si o schimb. Trebuie sa ma misc repede ca sa nu raceasca. O iau in brate si o mut pe patul de alaturi ca sa ii fac toaleta, dupa care o ridic din nou si o pun la loc.” In camera din care femeia in vârsta de 56 ani nici nu isi mai aduce aminte de când nu a mai iesit este o soba, dar nu mai poate fi folosita de foarte multa vreme, de când blocul a fost acoperit cu sarpanta.
Atunci hornul a fost astupat. Dar chiar daca ar fi fost scos prin acoperis, tot nu ar fi ajutat la nimic, deoarece familia Boitan nu are bani nici de mâncare, daramite pentru a-si cumpara lemne.
“Vreau sa muncesc!”
Cei doi soti sustin ca nu au niciun venit. Femeia afirma ca a lucrat cu contract de munca 21 de ani, dar pentru 15 nu are acte doveditoare. Barbatul declara ca a muncit si el 20 de ani cu contract, dar a ramas fara serviciu in urma cu mai bine de un an. „Eu am liceul economic si am lucrat 20 de ani in comert iar in perioada 2011-2012 am fost vânzator stradal la Bingo Metropolis, ne mai spune Ioan Boitan. In 2012 s-a inchis, asa ca am ramas fara servici. Cât am lucrat la Bingo Metropolis, iarna ma intorceam acasa inghetat bocna si va inchipuiti ca nu reuseam sa ma dezmortesc pâna dimineata.
Dar chiar si asa vreau sa lucrez oriunde, insa nu imi gasesc. Eu nu vreau pomana, vreau sa muncesc. Vara am mai fost la lucru cu ziua, dar acum nu mai are nevoie lumea. Ca sa fac rost de bani macar pentru pempersi, de care are nevoie sotia, si ceva de-ale gurii adun bidoane de plastic de pe la tomberoane si le duc la un centru de colectare. Mai strâng din gunoaie cabluri aruncate din care recuperez cuprul, pe care, tot asa, il vând la Remat.” Dar câstigul este extrem de mic.
Din vânzarea bidoanelor de plastic barbatul reuseste sa obtina intre 2 si 6 lei pe zi. Ce se poate cumpara de mâncare din aceasta suma de bani nu este greu de ghicit. In ziua in care i-am vizitat, sotii Boitan primisera de pomana de la o vecina un borcan cu ghebe. In acestea consta masa lor de prânz. Un prânz frugal, de care au parte de ani buni incoace. Dar pe lânga faptul ca manânca simplu si putin, nici macar nu au pe ce sa-si prepare de-ale gurii sau macar sa incalzeasca hrana.
Doar apa curenta
De multa vreme, apartamentul este debransat de la reteaua electrica iar la cea de gaze nu a fost racordat niciodata, blocul fiind prevazut, din start, cu sobe pentru incalzirea cu lemne a locuintelor. Familia Boitan are o butelie, dar nu si aragaz. Prin urmare, nu are la ce sa-si pregateasca mâncarea si nici macar sa-si incalzeasca o oala cu apa. Singura utilitate de care beneficiaza aceasta familie este apa curenta.
Apartamentul a fost deconectat de la reteaua electrica in martie 2013, pentru ca locatarii lui au acumulat datorii mari. Tot din aceasta cauza a fost debransat si in perioada martie-noiembrie 2012. In locuinta este mai frig decât afara si pentru ca ferestrele si usile, foarte degradate, nu se inchid, astfel ca peste tot bate vântul. De altfel, intregul apartament este intr-o stare deplorabila.
Peretii sunt negri de fum, prin zidul usii de la balcon se vede afara, in bucatarie zac aruncate cutii desfacute de conserve pentru pisici etc. Peste tot este o mizerie de nedescris. Si aceasta, de ce sa nu o spunem, se datoreaza, in primul rând, „grijii” locatarilor lui de a intretine apartamentul.
Inglodati in datorii
„Pentru ca nu am niciun venit, am ajuns la o datorie la chirie de vreo 60 de milioane de lei vechi” afirma Ioan Boitan, desi tot el a spus ca a lucrat ani buni, timp in care a avut un salariu. « Apartamentul este proprietate, deci nu este locuinta sociala, ne-a spus Ionut Tomescu, purtatorul de cuvânt al Primariei Bacau.
Cât despre situatia acestei familii, Boitan Ion a fost la noi sa solicite verbal ajutor social. I s-a spus atunci ca pentru a primi ajutor trebuie sa presteze munca in folosul comunitatii sau, daca este bolnav, sa aduca adeverinta medicala ca nu poate lucra. El nu a mai revenit. Poate beneficia de ajutor din partea primariei, dar cu conditia sa prezinte acte doveditoare care stau, conform legii, la baza acordarii. »
Chiar Ioan Boitan recunoaste ca nu a facut niciun demers serios pe la institutiile abilitate ca sa obtina ajutor social si certificat de persoana cu handicap pentru sotie. Se complace in situatia in care se afla. Dincolo, insa, de atitudinea lui, este evident ca, in primul rând, femeia are nevoie urgent de sprijin de la noi toti, dar mai ales din partea institutiilor in drept sa-i acorde asistenta sociala.
