Mereu am incercat sa fiu un om echilibrat, in sensul ca nu mi-am aratat nemultumirea imediat ce a aparut ceva ce mi-a creat un real disconfort. Am inchis problema in mine, unde am descusut-o, am intors-o pe toate fetele, incercând sa-i gasesc o explicatie logica. Practic, duc intregul razboi departe de lume, de toti, mai ales de cei dragi.
Iar, când acel ceva insista sa ma agaseze, in mod evindent ca mi se aprinde fitilul care urmeaza sa declanseze explozia, din fericire, târziu, când efectul revoltei mele este considerabil diminuat. Abia atunci ies la suprafata si de fiecare data imi reprosez cât de naiv am reactionat. Imi doresc sa fiu la fel de ingaduitor si acum când aflu ca, din nou, alesii neamului iau decizii pe ascuns, in ideea in care prostimea nu va observa.
E cazul proiectului de modificare a Legii minelor, care, daca ar fi trecut de votul parlamentarilor, ar fi facut posibila exploatarea aurifera de la Rosia Montana. Gestul imi pare al naibii de asemanator cu privatizarea resurselor energetice ale tarii (vezi vânzarea Petrom, a Electrica etc), culmea!, dusa la indeplinire de aceeasi formatiune politica aflata in prezent la guvernare.
Dupa parerea mea, sunt politicieni aflati pe aceeasi treapta a (i)moralitatii cu cei (din alt esichier) care, v-amintiti, au reinventat regulile aritmeticii, numai ca sa treaca de vot legea prin care pensiile parintilor nostri erau sfârtecate, de dragul crizei, credeau ei. Prin urmare, nu pot decât sa detest si mai abitir clasa politica (actuala si trecuta, probabil si cea viitoare), admitând ca niciunul dintre cei care ne cersesc voturile o data la patru ani nu au si nu vor avea nimic in comun cu poporul.
Pentru ca, sa ne fie limpede, niciunul dintre ei nu-si va dori s-ajunga parlamentar pentru ca i se rupe inima de batrânii nostri, de bolnavii, de copiii orfani, de cei handicapati care trag sa supravietiuasca de la o zi la alta, de cei fara case, fara o felie de pâine si o strachina de ceva. Parafrazând, as indrazni sa cred, mai curând, ca, in cazul lor, al politicienilor, e un soi de calatorie prin altii spre sine.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
