Intr-un editorial intitulat, cu humor, in asa fel (aDespartirea de Ion Fercu”) incat am crezut ca uitasem sa-mi angajez, cu limba de moarte, clopotarii, bocitoarele si groparii, Nelu Brosteanu, fiinta aceasta intarcata cu roua pura de metafora, ma tintuia fratern cu aratatorul (Apara-ma, Doamne, de frati, ca de inamici am eu grija!), aducandu-mi vina ade a nu fi datator de ganduri frumoase”, de a nu fi optimist, de a marsalui mereu prin anegurile scepticismului”. Mea culpa – cum altfel? – mi-am zis. Drept care, chemandu-mi amaratul spirit la raport, i-am ordonat – ca un majur disciplinat ce sunt – sa-i intre bine in tartacuta: aAsculta, loaza rebela si neagra in cerul gurii! Vei fi un optimist incurabil! Optimist incurabil am zis? Incepand de astazi, vei fi putred de optimist!”
Inteles, sa traiti! Chiar din clipa aceasta, voi astepta, cu o incredere de nezdruncinat, semnalele de dragoste de la viitorii mei alesi. Preaiubitii mei, stiu ca nu veti putea dormi linistiti din cauza grijilor mele! Stiu ca nu veti avea somn linistit pana cand nu veti face din mine un om fericit! Genele Voastre nu se vor cauta una pe alta, amagite de Morfeu, decat atunci cand veti sarbatori, cotidian, bucuriile mele. Veti face, fara nicio exceptie, din interesul meu personal vedeta agendei Voastre stiu asta. Pacatoasa Coruptie care le-a facut cu ochiul – dar si avere cacalau – multora dintre alesii de pana astazi, nu se va mai putea strecura in nobilul Vostru suflet, pentru ca, aidoma Maicii Tereza, veti fi atat de mult absorbiti de Binele altora, incat pradalnica ispita a chivernisirii personale n-o sa va mai caute. Vi-i dat, stiu asta, sa intrati in Olimpul Nobilelor Spirite! Va vor chema glasurile de sirena ale intereselor amantelor/amantilor, iar Domniile Voastre, fericitii robi ai datoriei, veti refuza chemarile, invocand faptul ca inca mai aveti de trudit putin intru fericirea votantului Vostru, anonimul Ion. Vor pleca amarastenii de noi, inconstienti, in concediu, prin cele Bahamas sau Bermude, in vreme ce Voi, vrajiti de misia nobila pe care v-am incredintat-o, veti continua sa trebaluiti non-stop, cu salarii mizere, prin colbul patriotico-mioritic al patriei care v-a onorat cu jiltul de sacrificati ai natiei. Cum de-am putut, pana acum, sa va privesc in toate culorile intunecate ale celui mai pesimist curcubeu? Cum de-am putut rataci atata vreme, aidoma oii biblice? Am visat, si eu, ca tot pacatosul de duzina, sa fiu putred de bogat. Prietenul meu Nelu Brosteanu m-a adus, in sfarsit, cu pingelele pe Pamant! Prietene, dupa cum vezi, ratacirea mea a luat sfarsit. Am atins perfectiunea: sunt putred de optimist! Astept sa-ti aud glasul plin de bucurie si izbanda biblica: aBucurati-va impreuna cu Mine, caci mi-am gasit oaia care era pierduta!” Voi fi, intru eternitate, cel mai mare admirator al alesilor natiei. Ion Fercu
Sunt putred de optimist
