Ne agaseaza pe la terase vara itindu-si iar si iar fetisoarele cam nespalate prin gardul viu si inganand refrenele cunoscute. aDaaa-mi, nenea, si mie un banut, ca n-am mancat nimic de ieri”, aSuntem opt frati, mama ne-aaa lasat, tata e la puscarie, stam cu bunica bolnava”, aMa bate daca nu-i aduc bani de bautura, te rooog, tanti!” – nu-i asa ca numai la ajutor nu sunteti dispusi atunci cand auziti, pentru a cata oara, aceste cuvinte? La fel cum vi se taie cheful de bere si va sare mustarul cand ei, sau altii, cine-i mai stie, va ofera din 10 in 10 minute buchetele ofilite spre vanzare. Prima pornire este sa-i alungi cat mai departe, departe de lumea ta relativ tihnita si lipsita de griji, o lume in care acesti micuti n-au ce cauta. A pus vreunul dintre noi mana pe telefon sa sune la Protectia Copilului sau la Politie? Bineinteles ca nu, doar nu e treaba noastra sa avem grija de niste copii ai nimanui. Mai ales ca multi dintre ei au hainute rufoase, cu un miros deloc placut. Ce sa le facem, sa-i luam acasa, sa-i spalam, sa le dam ceva de mancare si pe urma sa-i ducem intr-un centru de plasament? Cam mare efortul! Si cei mai multi dintre ei nici nu vor sa auda de asa ceva, o iau la fuga de le scapara calcaiele numai daca deschizi gura sa le oferi alta alternativa decat strada. Si atunci? Ii lasam in plata Domnului si ne vedem de vietile noastre, uitandu-i la fel de repede cum uitam pe masa o cutie goala de chibrituri? Ne mai pansam constiinta semivinovata aruncandu-le in zi de leafa un leu? Cate intrebari rele si grele! Dar niciuna nu-i atat de rea si nici pe departe atat de grea cum este viata lor. Ei sunt acum vinovatii fara vina ai unei epoci indiferente cladita din indiferenta. Peste 10-15 ani vor fi, foarte posibil, vinovatii dovediti de furt, talharie, poate crima si viol. Dumnezeu sa-i apere! Si pe noi!
Nelu Brosteanu
Vinovatii fara vina
