Am intrat în decembrie. A fost Ziua Nationala. Am aruncat asupra ei sarmale, mititei, pomeni, cuvântari de (auto)preamarire. E semnalul stiut: vin alegerile europarlamentare si prezidentiale. Am aruncat si ceva dezbinare de mahala: liderii U.S.L., confirmând dihonia care bântuie România, au refuzat invitatia (otravita, spun unii…) presedintelui Basescu de a participa la receptia de 1 Decembrie. Politicienii nu locuiesc nici în aceasta zi la polul bunului simt.
Dar, am vazut si niste elevi veniti la scoala, din proprie initiativa, cu o zi înaintea evenimentului, îmbracati în costume nationale. Pur si simplu erau mândri ca pot simti frumos o traire esentiala.
Ieri, spre seara, niste tânci minunati fluturau cu bucurie stegulete tricolore, pe strada. Asemenea gesturi au aratat mare respect pentru Sarbatoare. Celelalte au duhnit a politica. Decembrie plânge…În curând, vom relua cu pasiune discutiile despre revolutionarii evenimentului de acum 24 de ani. Între timp, în stil pur mioritic, ideea de revolutionar a ajuns atât de depreciata, din pacate, încât, iata, în aceste zile, presedintele Blocului National al Revolutionarilor, Dorin Lazar Maior, condamnat la sapte ani de închisoare pentru savârsirea infractiunii de santaj, a fost dat în urmarire internationala.
Îmi cer scuze, dar am ajuns, si cu revolutionarii, ca în bancul acela cu Ion care, sosind acasa, dupa ani de razboi, a exclamat cu umor negru: „Saracii mei copilasi, din doi, câti v-am lasat, numai cinci ati mai ramas?” Care sunt revolutionarii autentici, care sunt cei strecurati aiurea în mijlocul lor? Vom sti vreodata?
A fi revolutionar cu patalama a devenit, pentru foarte multi, o profesie banoasa. Stiut este ca revolutionarul autentic nu cere nimic pentru el. El se sacrifica pentru semeni. Câti revolutionari autentici avem în România?… Decembrie plânge…La celalalt pol absurdului, pentru „virtutile” democratiei post-decembriste, simptomatic este cazul ultimului sef al Securitatii, Iulian Vlad. Acesta este vicepresedintele Camerei de Comert româno-chineze si un personaj foarte important în dezvoltarea relatiilor dintre România si China.
Condamnat la 25 de ani de închisoare – asa, de ochii lumii – din cauza ca a participat la reprimarea revolutionarilor lui decembrie 1989, el a fost eliberat dupa numai patru ani. Recent, în presa au aparut mai multe fotografii cu Iulian Vlad luând masa cu o ruda a presedintelui Traian Basescu.
Decembrie plânge… Abia acum, încercând sa înteleg care sunt virtutile democratiei celor 24 de ani, am decriptat pe deplin sensul unui aforism pe care-l citisem, prin 2010, în revista „Men’s Health”: „Durata dintre doua revolutii depinde de calitatea celei dintâi”. Acesta nu este un îndemn, nu este o instigare. Istoria are niste grozave mecanisme instinctuale de reglare.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
