1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2013
Statul reprezinta instrumentul de baza, care include structurile launtrice si externe, economice, social-politice, administrative, juridice, militare, religioase, culturale etc. Orice comunitate umana si-a organizat formatiunile statale in functie de specificul si particularitatile sale. In spatiul de etno-geneza si convietuire Carpato-Danubiano- Pontica -Nistrean, statul a evoluat de la Dura Durpaneus la Burebista si Decebal pâna la cucerirea romana de catre Marcus Ulpius Traianus, la inceputul secolului II (101-102, 105-106).
Dupa retragerea Aureliana din 271, comunitatea daco-romana s-a constituit in asa-numitele “romanii populare” (N.Iorga) sub forma de cnezate, ducate, voievodate, comitate etc. Vecinatatea maghiara a incecat impunerea suzeranitatii asupra formatiunilor prestatale românesti, fiind zagazuita de Basarab I, la Posada (1330), impotriva lui Carol Robert de Anjou si de Stefan cel Mare , la Baia (1467), impotriva lui Mateias Corvin, fiul românului Iancu de Hunedoara.
La sfârsitul secolului al XVI-lea (1593-1601) Mihai Viteazul a intreprins epopeea româneasca, autointitulându-se “Domn al Tarii Românesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei “Pohta ce-am dorit, implinitu-sa.”
Evolutia ulterioara, sec. XVII – cronicarii munteni, moldoveni si transilvaneni intaresc obârsia comuna româneasca, prin scrierile lor. “Hronicul vechimii româno – moldo – vlahilor” a lui Dimitrie Cantemir subliniaza concret ca “românii sunt aceiasi (muntean, transilvanean, moldovean) si toti “De la Râm se trag, dintr-o fântâna au izvorât si cura.”
La 1643, “Cazania” lui Varlaam denumita “Cartea româneasca de invatatura” pune bazele limbii literare române. Anul 1918 ramâne in istoria tarii unul dintre cele mai marete impliniri din zbuciumata istorie a acestei tari, o piatra de hotar pe care suntem obligati sa o pastram si sa o cinstim cum se cuvine, in memoria celor care s-au jertfit pentru reintregire in aceleasi hotare a intregii suflari românesti.
Anul acesta, aniversând 95 de ani de la reintregirea statala româneasca, Colegiul National “Ferdinand I”, unde am fost profesor cu dragoste multi ani, se bucura de privilegiul de a avea in locatia scolara “Stejarul Unitatii Nationale”, simbol al reintregirii românesti, odata cu aniversarea a 146 de ani a prodigioasei scoli, denumita pe drept cuvânt “nava amiral” a invatamântului si educatiei bacauane si românesti.
Se potrivesc spusele lui Petru Rares “Fi-vom ce-am fost si mai mult decât atât”. Din cronica transilvaneana se potrivesc versurile lui Alexandru Sihleanu:
“Fii ai României, fratii mei de sânge,
Rasaditi cenusa vetrei stramosesti
Si vapaia slavei peste voi va-ncinge
Inimile nostre mari si barbatesti.”
Sarbatoarea dubla a Zilei Nationale si a Colegiului National ce poarta numele Regelui Intregitor – Ferdinad I, marcheaza pentru elevii si profesorii scolii un adevarat si real 1 Decembrie, care sa impulsioneze spiritele tinerei generatii spre cunoastere si progres.
La multi ani!
prof. dr. Jean Ciuta
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
