Ceva misterios iradiază din orice redacţie, trecând prin ziduri şi peste clădiri. A fi jurnalist de cotidian nu este o muncă uşoară, dimpotrivă, este una de anduranţă. Dar dacă există vocaţie, pasiune, lucrurile stau altfel, totul se transformă într-o experienţă unică, într-una care-ţi motivează şi îţi îmbogăţeşte viaţa.
Sunt multe lucruri care mă leagă intim, sufleteşte de ziarul “Deşteptarea”, nu aş fi ceea ce sunt fără scrisul la ziar. Şapte mii de numere înseamnă mult, dar pentru mine, dincolo de performanţa cantitativă, de zile şi ani de neîntreruptă apariţie, înseamnă imagini, trăiri, emoţii, amintiri.
Sunt fragmente importante din viaţa mea acolo, în “Deşteptarea”. Iar ceea ce mă bucură cel mai mult este faptul că ziarul a crescut în timp, că a fost, şi este o pepinieră de jurnalişti de talent. Chiar dacă auzim tot mai des lamentări că a dispărut o bună parte de cititori, că tirajele sunt mici, că mizeria din jur şi vulgaritatea sufocă totul, că tabloidele sunt astăzi „la putere”, realitatea contrazice aceste lucruri. Ziarul nostru este cerut, căutat, citit. Pentru că este un ziar normal, pentru oameni normali.
Care îşi înţelege cititorii, există printre ei şi pentru ei. Le satisface nevoia de informaţie, îi convoacă la dezbateri, le ascultă vocile, provoacă reacţii, trezeşte atitudini. De aceea, îi doresc “Deşteptării”, la ceas aniversar, să-şi păstreze şi să-şi ascută simţul de observaţie, spiritul civic şi critic, să-şi lărgească şi să-şi diversifice paleta de informaţii, să cultive ideea de comunitate, de implicare activă şi responsabilă în viaţa acesteia.
Să aibă energia tenace de a se lupta cu nedreptatea, cu inerţiile. Să fie obiectivă, nepărtinitoare, vitală, neanchilozată, intrând în casele oamenilor ca un prieten, ca un însoţitor de drum lung pe care te poţi baza. Aşa cum trebuie să fie un ziar normal, pentru oameni normali. Colegilor de la “Deşteptarea” le urez, confratern, din partea mea, dar şi din partea redacţiei revistei “Ateneu”: La cât mai multe ediţii şi la cât mai mulţi cititori! La care adaug un îndemn prietenesc şi plin de căldură, dar foarte serios: Să nu îndrăzniţi să vă lăsaţi, să rămâneţi cei mai buni!
