Pe un platou de o frumusete nepamanteana, din satul Valea Mica-Rosiori, se inalta o biserica noua. Ctitorul, Ioan Nica, om al locurilor, a ridicat-o cu mainile lui. Desi ofiter de meserie, cu grad mare si functie inalta, nu s-a speriat de munca. A carat cu spatele caramizile, a invartit betonul. Si-a batatorit mainile, a sangerat, dar nu s-a descurajat, hotarat sa inzestreze satul sau natal cu o biserica. In scurt timp va deschide alaturi si un camin de batrani, un asezamant fara pereche in judet.
aM-am inhamat la munca din 1997. Atunci am inceput constructia bisericii aSfanta Cuvioasa Paraschivaa. In anul 2001, lucrarile erau incheiate si am sfintit-o”. Pentru un om de rand, este greu de renovat un apartament de bloc de cativa metri patrati. Nici nu-mi pot inchipui cum se poate ridica o biserica, de la iarba verde, prin voita si puterea unui om. „Am batut din usa in usa, am pus ban pe ban. Am scris si doua carti. Din vanzarea uneia dintre ele am reusit sa strang bani pentru pictura bisericii”. Ioan Nica vorbeste repede, vrea sa spuna totul in scurt timp. Se vede ca nu-i sta in fire sa piarda vremea. Are privirea arzanda a oamenilor pentru care telul propus devine obsesie. In anul 2001, Ioan Nica, a iesit la pensie. „Am fost ofiter la Uzina de Avioane Bacau si apoi la Protectia Civila. Locuiesc in Bacau, dar de la pensionare, sase zile pe saptamana le petrec la Valea Mica, la 40 de kilometri de casa. Dupa terminarea lucrarilor la biserica, m-am gandit ca tot nu am facut destul.”In periplul sau prin satele din zona Rosiori, a cunoscut si a suferit pentru cazuri disperate, de batrani singuri, uitati de familie, traindu-si ultimele zile in mizerie si durere. „Mi-am amintit vorba noastra inteleapta ca daca nu ai un batran, sa-ti cumperi. Fara ei, legatura cu stramosii se rupe”. Asa a incoltit in mintea sa ideea ridicarii unui asezamant pentru batrani. Si ce loc putea fi mai potrivit decat vecinatatea noii biserici? Sunt cativa ani de cand si-a dedicat fiecare zi acestui proiect. A sapat fundatia, a ridicat scheletul cladirii, a zidit peretii. Totul cu mainile sale. „Doar la tencuiala am chemat specialisti, fiindca nu ma pricep.” Singur a montat gresia, faianta, parchetul din camere. Lucrarile sunt pe terminate. In primavara, usile se vor deschide pentru cei care vor fi gazduiti acolo pana la sfarsitul zilelor. Peisajul mirific le va bucura privirea, apropierea bisericii le va inalta spiritul, iar grija celor din jur le va alina durerea.
Un camin la standarde UE
Noul asezamant este proiectat si realizat la standarde europene. La demisol, se afla doua apartamente a cate doua camere si un hol, patru garsoniere si un beci cu trei incaperi. La parter este sala de mese de 60 de metri patrati (va fi pictata cu figuri de eroi ai neamului romanesc), bucataria, sala de protocol si trei camere de locuit. La etaj au fost amenajate 13 camere de locuit si un club. „Intentionam sa gazduim batrani singuri, dar si cupluri care au nevoie de ingrijire. Am inceput sa construiesc si un cavou pentru asistati, sa ii putem inmormanta crestineste. Urmeaza sa inchei lucrarile la instalatia de incalzire si sa obtin acreditarea. Sunt pe ultima suta de metri cu lucrarile si celelalte demersuri, dar ma izbesc de tot felul de piedici. Am avut probleme cat lumea cu birocratia. Pentru orice aviz sau autorizatie trebuia sa pozez buletinul si pe cant.” Din fericire, a gasit mereu putere in sprijinul familiei. Sotia, „o femeie desteapta si cu suflet”, director la scoala din Rosiori, i-a inteles pasiunea si nu l-a cicalit pentru cheltuieli si absenta. Copiii, o fata doctor inginer la Iasi si doi baieti studenti, i-au admirat forta. Mezinul chiar l-a ajutat la construirea clopotnitei.
Necazuri si reusite
Partenerii cu care a colaborat nu au fost intotdeauna la inaltime. Cu una dintre societatile de constructii a ajus in instanta, deoarece aceasta nu a executat lucrarile pentru care primise banii in avans si a achizitionat echipamente fara certificat de garantie. Cu alte firme de materiale de constructii, de renume, are o relatie buna si a primit chiar o sponsorizare. A gasit intelegere la Fundatia de Sprijin Comunitar, cu care a incheiat un protocol. „Mi-au promis asistenta sociala si contabila. Cu Episcopia Romanului am un alt protocol. Vor trimite un preot si cinci maici carora le vom asigura cazare si care vor acorda asistenta religioasa batranilor si personalului”. Ioan Nica a inceput deja sa caute oameni cu suflet pe care sa-i angajeze la camin. „Vreau sa mai fac acolo o mica ferma de vaci si o stuparie. De aceea voi impaduri cu salcam un deal”. Invidiosii nu lipsesc. „Eu sunt presedintele Asociatiei Umanitare Stramba. Putini stiu ca satul Valea Mica s-a numit Stramba, dupa un capitan de osti de pe vremea lui Petru Rares. Asociatia este formata din rude. Dar chiar si printre neamuri sunt destui care cartesc, nu le place ce am facut”.
Intelepciune si secrete in doua volume
O parte din banii pentru materiale provin din vanzarea unei carti publicate in 1999, reeditata si imbunatatita: „Natura si credinta, izvoare de sanatate”. Cu migala, Ioan Nica a ordonat alfabetic suferintele omului si leacurile naturale. Cei care trec pe langa plante fara a le cunoaste au la indemana 104 planse color. Unele retete le-a incercat chiar autorul, cu rezultate bune. Pe altele le-a recomandat suferinzilor si mai primeste si acum scrisori de multumire. A incercat sa ofere cititorilor o carte completa, cu informatii despre prepararea vinului, folosirea argilei, a apei si a produselor apicole ca tratament, despre masaj si acupunctura. Al doilea sau volum se numeste „Mai aproape de natura si credinta” si prezinta tratamente naturiste pentru animale si pasari. Cei interesati gasesc intre filele ei secretele obtinerii vopselurilor din plante si ale conservarii naturale a alimentelor. Ioan Nica le multumeste tuturor celor care au cumparat aceste carti si care i-au devenit, fara sa stie, parteneri intr-un proiect umanitar unic in judetul Bacau.Scris de Doina Mincu
