Dregătorul bogat din Evanghelia după Luca ce se citeşte în cea de a XXX-a Duminică după Rusalii îl reprezintă pe omul care deşi are o situaţie materială bună, deşi este corect din punct de vedere moral, simte totuşi în suflet o lipsă, un dor după ceva mai profund decât ceea ce pot să-i ofere avuţia materială şi respectarea formală ireproşabilă a regulilor etice.
La întrebarea dregătorului: “Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”(Luca 18, 18), Iisus îi răspunde enumerând cele mai cunoscute porunci ale Vechiului Testament, şi anume: “Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta”(Luca 18, 20). Auzind acestea, dregătorul i-a răspuns: “Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.”(Luca 18, 21). Cunoscând onestitatea răspunsului, dar totodată şi nevoia sa sufletească de mai mult, Mântuitorul îi spune: “Încă una îţi lipseşte: vinde toate câte ai şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi vino de urmează Mie” (Luca 18, 22-23). La auzul acestui sfat, dregătorul s-a întristat şi a plecat, iar Evanghelia ne spune şi motivul: “căci avea multe avuţii”. Nu a mai întrebat nimic, nu a mai răspuns nimic şi, fără explicaţii, a plecat întristat.
După plecarea dregătorului, Iisus se întoarce către ucenici şi remarcă: “Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu”.
Rămaşi uimiţi, spune Evanghelia, ucenicii L-au întrebat pe Iisus: “Cine poate atunci să se mântuiască?”. Iar acesta le răspunde că “La oameni aceasta este cu neputinţă, însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”. Aşadar, Evanghelia se încheie cu evidenţierea dificultăţii mântuirii celor bogaţi, dar şi cu speranţa oferită de ultimele cuvinte ale Mântuitorul Iisus Hristos, că ceea ce e cu neputinţă pentru omul singur, devine posibil când acesta cere ajutorul lui Dumnezeu. Altfel spus, ceea ce nu poate face omul prin propriile sale puteri sufleteşti, poate realiza cu ajutorul puterii lui Dumnezeu, cu harul Sfântului Duh, cu condiţia ca el să facă măcar primul pas, să accepte să se deschidă spre lucrarea Duhului Sfânt prin împlinirea tuturor poruncilor şi îndemnurilor dumnezeieşti.
Învăţăm de la acest dregător că pentru om bunurile materiale limitate şi trecătoare nu pot niciodată să ofere sufletului bucuria vieţii veşnice. Sufletul omului, creat după Chipul lui Dumnezeu Cel veşnic şi infinit, este permanent în căutarea lui Dumnezeu Cel veşnic şi infinit, Cel netrecător, nelimitat, şi nimic din lumea aceasta, nimic din ceea ce este trecător, nu-l poate satisface pe deplin, nu poate răspunde dorinţei lui de viaţă şi iubire veşnică.
Tot din pilda aceasta mai aflăm un alt adevăr, deosebit de important: că nu este suficient să respecţi poruncile, să te abţii de la rău, ci trebuie să faci şi mult bine ca să moşteneşti viaţa cea veşnică. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârşi acest dregător era milostenia, ajutorarea săracilor. Tocmai de aceea Iisus îi dă sfatul de a renunţa la agonisirea sa materială, pentru a dobândi comoară spirituală în inima lui, căci toate cele materiale acumulate de noi sunt ameninţate de risipire, numai fapta bună are calitatea de a se imprima în sufletul nostru ca o lumină ce ne însoţeşte în veşnicie. Ca să fii desăvârşit trebuie să fii următor al lui Hristos, să fii activ şi să cultivi prin milostenie legătura cu Hristos, pentru că El este cu adevărat bogăţia cea veşnică şi nesfârşită a slavei şi fericirii netrecătoare a Preasfintei Treimi.
Bineînţeles, schimbarea vieţii omului şi orientarea ei pe calea desăvârşirii nu este uşoară. Foarte adesea ne întristăm când Hristos, prin Evanghelie, ne cheamă să ne schimbăm viaţa, să alungăm patimile ascunse în inimile noastre şi să lăsăm să vină în locul lor iubirea şi lumina lui Hristos. Totuşi, toate sunt cu putinţă când căutăm sincer viaţa veşnică şi cerem ajutorul lui Dumnezeu. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca şi noi, cei ce ne aflăm în căutarea mântuirii, să putem împlini sfaturile cele bune ale lui Hristos-Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin!
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
