Mizerie, caldura mare, mirosuri pestilentiale si peste toate astea lipsa apei potabile. Asa arata ieri, la pranz, Gara Bacau. Oamenii, toropititi de caldura, se aciuau in mica sala de asteptare din dreptul caselor de bilete sau pe cate o banca de pe unul din peroanele peste care soarele inca nu izbutise sa puna stapanire. Muncitorii, care ar fi trebuit sa lucreze la modernizarea Garii, lipseau cu desavarsire. Nici ghiseul de informatii, care este unul si acelasi cu cel de bagaje de mana, nu s-a lasat mai prejos. Aici, un grilaj de fier, incuiat cu lacat, indica faptul ca persoana care ar fi trebuit sa dea relatii lipsea. „Nu stiu unde este persoana de la informatii. Stam aici de cateva minute bune dar, se pare ca stam degeaba”, au spus suparati doi cetateni care doreau sa afle lamuriri cu privire la mersul trenurilor. Pe peronul garii acelasi peisaj dezolant. Oameni toropiti de caldura, mizerie si sete. „Nu stiu ce s-a intamplat cu cismeaua. Aici era tot timpul apa si chiar era renumita pentru calitatea ei. Acum nu mai curge la nici una din cele doua surse. Mi-a zis un CFR-ist ca cica s-a spart conducat. Si este multa mizerie domnule. Uitati cum stau bidoanele de bere, de suc, cojile de banana, cotoarele de mere si hartiile aruncate aici in cismea. E un focar de infectie aici”, a spus suparata Maricela Dumitrache, o persoana „abonata” la cismeaua din gara. Langa cismea un caine vagabond privea fara speranta la robinetul acesteia. Era linistit. Hingherii inca nu se luasera de viata lui.
„Oamenii sunt de vina,
nu noi”
Ne-am indreptat catre pasajul subteran in speranta ca vom scapa de razele ucigatoare ale soarelui. Aici insa, mirosul a fost primul lucru care ne-a marcat. „Miroase oribil in pasajul asta. Stiam ca este asa ca vin des la gara, insa, am trecut totusi pentru ca ajung mai repede pe peron. Cine ar trebui sa se ocupe de curatenie si de pastrarea acesteia cu siguranta nu isi face treaba pana la capat”, a spus Gheorghita Solomon, unul din navetistii nevoiti sa treaca zi de zi prin Gara Bacau. Contactat telefonic, Ofiterul de Relatii cu Presa a Garii Bacau, Oana Branzan, este convisa ca de vina sunt tot cetatenii. „Sunt sigura ca lucratorii din Gara Bacau isi fac datoria cat se poate de bine. E vorba pana la urma de educatia oamenilor. Nu putem sa pazim pe fiecare cetatean din gara sa nu arunce gunoaiele pe jos” a fost explicatia data de Branzan. Pana cand gara isi va schima fata, odata cu modernizarea preconizata a lua sfarsit in toamna, vom ramane in suflet cu vorbele unui calator ce probabil vazuse si alte gari de-a lungul vietii. „Daca lucrurile se misca asa, probabil ca vom avea o gara de nivel european cand voi fi eu bunic. Si eu am doar 37 de ani”.Scris de Claudiu Banea
