Desigur, imediat dupa ultimele alegeri parlamentare, când basescu si acolitii sai care guvernau batjocorind pensiile si salariile liliput au primit stiutul bobârnac, niciun alegator care avea toate doagele în dotare nu-si imagina ca u.s.l. va fi un fel de Mesia al politicii. Asa ceva nu exista nicaieri în lume. Mai ales în perioada alegerilor, când electoratul este otravit dupa o reteta pe care Platon ne-o destainuia prin antichitate:
„Viitorul orator (…) nu are nevoie sa fi deprins ceea ce este cu adevarat drept, ci mai degraba opiniile multimii care hotaraste; si nici cele ce sunt în realitate adevarate si frumoase, ci cele care sunt doar socotite astfel. Din cunoasterea acestora de pe urma se obtine darul convingerii si nu din aceea a adevarului”.
Proiectul initial al u.s.l., un fel de pact duios al fratietatii, a devenit astazi ceea ce era de asteptat: un pact al fratietatii linsorilor. Daca în calendar n-ar fi existat alegerile europarlamentare si prezidentiale din viitorul an, probabil ca fratietatea asta caraghioasa si-ar fi dat duhul de mult timp…
De ce caraghioasa? Pentru ca domnii ponta si antonescu, desi au niste datorii imense fata de electorat, în loc sa-si stinga debitele, se comporta ca niste circari, dupa moda lansata de basescu, paruindu-se aproape cotidian, în public, ironizându-se ca doua tate care vor sa impresioneze asistenta la coafor. Un linsaj oficial ar fi mult mai decent.
Domnul antonescu zice: „Avem o tara debila, o paralizie a Guvernului si a majoritatii parlamentare”.
Domnul ponta nu iarta: „Daca antonescu spune ca n-are nevoie de sprijin P.S.D. pentru Presedintie, nu-l sustinem cu forta.”
Fratele de alianta replica: „Sunt dezamagit de victor ponta. Sunt pregatit sa candidez doar din partea P.N.L. la Presedintie”. Premierul mai zice ca „domnul antonescu este foarte critic în ultima vreme” Aiurea: asta nu este critica; suntem într-o mahala politica. O mahala în care basescu, ponta si antonescu vorbesc despre halul în care a ajuns România, de parca n-ar avea nimic în comun cu guvernarea tarii în ultimii 23 de ani.
Avem trei personaje de la care ne putem astepta ca într-o buna zi sa ne vorbeasca pâna si despre ceea ce ei cred a fi virtutea virtutilor: inocenta linsorilor? Zau ca nu m-ar mira. Preventiv, încep sa le scriu numele cu literele pe care le merita.
