Efectul Placebo, de Val Manescu

Sunt posesorul, dupa cum a scris autorul pe prima pagina, al exemplarului cu numarul 38, din cele 1000 tiparite, al volumului de poezii “Efectul Placebo”, semnat de poetul Val Manescu, Editura BABEL, 2013. Ilustratia copertei I, ZBOR, apartine artistei Dany Madlen Zarnescu, iar fotografia de pe coperta VI lui Ioan Viorel Cojan.

Inca de cum atingi scoartele si rasfoiesti paginile ai o senzatie stranie, de unic: toate exemplarele sunt tiparite, la Tipografia DOCUPRINT, pe hârtie reciclabila. Ca un scolar, emotionat, aproape jenat, scoate volumul din locuri de unde nici nu te astepti si ti-l daruieste: primele 100 de exemplare sunt cu autograf, zice cu sinceritate si cu zâmbetul sugubat, arhicunoscut. Nici nu stii unde sa te opresti când scrii in prima propozitie numele lui Val Manescu.

Am facut de toate, dar si imi place sa fac ce n-am mai facut, afirma intr-un interviu pe care l-am publicat cu ceva ani in urma. “Era cunoscut drept poetul Cetatii/ caci avea analize la zi/ asigurare si Diploma de tigru dresat/ cum se anunta vreo serbare vreo revolutie vreun razboi/ ceva/ el era acolo (Când se sinucide nimeni in nimeni, pag. 72).

Debuteaza cu poezie in revista ATENEU, in 1967, girat de Ovidiu Genaru, il aplauda Gheorghe Tomozei, scrie apreciativ despre poezia lui Val Manescu Florin Iaru. Poetul nu te ajuta, nu invredniceste pe nimeni cu un Cuvânt inainte, cu un Prolog, o prezentare. Nu, Val Manescu lasa in dreapta judecata doar cititorul: “In realitate traim fiecare zi cu sentimentul parsiv al libertatii, intr-un continuu efect placebo, amagindu-ne cu substitute si sperante desarte” (pag. 3).

Asta era tema. Si dragostea, afirma cu ani in urma Dan Persa. Orgolios, cu alura de macho, poetul ajunge cu femeia la o reconciliere pamânteana: As putea iubi toate Femeile din lume, indiferent de statutul social culoare de vârsta/ le-as iubi zi si noapte/ dar intr-o dimineata le-as parasi (Un auricul mi-ar sângera putin, pag. 6). O posibila cheie a poeziei lui Val Manescu o gasim intr-un poem dintr-un volum de demult: „numai pentru ca ea e în mine, eu nu pot muri”. Sunt 65 de Poeme, le-am citit pe toate, unele m-au chemat din nou in pagina: Când se plimba poetul, Recviem, Când se intoarce tata din mine, Democratia din import, Traficantul de visuri, Efectul Placebo, In exercitiul serviciului, Manager de vorbe. Altele le voi reciti la noapte.

Efectul Placebo, de Val Manescu. Cautati-l pe poet când se plimba, poate mai are un volum cu autograf: orasul devine foarte tacut când se plimba poetul/ o reculegere apasa inert pe acoperisuri/ pe blocurile izolate termic/ ca un namete Apocaliptic/ ciorile isi sugruma croncanitul isteric/ iar copiii inceteaza brusc harmalaia/(…) cam asta este atmosfera la noi/ când poetul Cetatii iese din scara/ cu tigara in gura (pag. 8).