“O veste DE GROAZA pentru pensionari”, “Vezi aici ce li s-a intâmplat”, ce au vazut, ce au aflat… Cam asa suna multe dintre stirile de pe net, dar si cele de pe posturile de televiziune, care navalesc dimineata in ochiul abia trezit. Se indesesc cutremurele, cresc taxele, dispar banii din cutiile de valori, laptele, aliment laudat in copilaria noastra, e toxic, probabil la fel de toxic ca zaharul rafinat pe care il consumam zilnic, numarul bolnavilor de Alzheimer a crescut la 500.000, s-a marit gaura in stratul de ozon.
Enumerarea pericolelor care ne pândesc ar putea continua. Stirile negre ii tin pe români pironiti in fata televizorului, ocupatiunea aceasta, de comparare a propriilor necazuri cu nenorocirile care li se intâmpla altora, functionând ca un veritabil antidepresiv sau, poate, chiar ca un afrodisiac. Pentru multi dintre consumatorii de informatii, nu au niciun haz stirile pozitive, care le amintesc ca exista curaj, generozitate, succes, prosperitate izvorâta din talent si munca, cu alte cuvinte, despre fericirea obtinuta pe cai legale si prin efort propriu.
Motivul? Acestea nu confirma rostul lenei, al nepasarii si lipsa de sens a stradaniei. Dimpotriva, arata ca trebuie sa ne trezim ca neam si cred ca exemplele de succes trebuie cunoscute si, mai ales, urmate. Sa reconstruim România individual, in fiecare ceas, in fiecare clipa, in solidaritate cu semenii si in concordanta cu sfaturile pe care le dam copiilor nostri. De ce e nevoie de spaime la micul dejun, la prânz si cina? Un motiv este saracia unei mari parti a populatiei, subnutrita moral si fizic, nemultumita, dezamagita, iritata.
Al doilea este neputinta de a iesi din aceasta stare. Si atunci se complace, isi gaseste alinare in parerea ca altii sunt si mai nenorociti pe lumea asta. Iar situatia este intretinuta. Unii câstiga, din aceasta continua spaima, care macina temelia credintei, batalii politice si economice. Lipsit de un pamânt solid, poporul isi pierde speranta, isi pierde idealurile.
Am ajuns sa gândim ca toti trebuie sa fim saraci si ca traind intre saraci, anesteziati de raza Apocalipsei, ne poate fi bine. Alternativa e simpla: daca esti o marunta dar vrednica furnica, chiar intr-o tara a inegalitatilor, tot mai exista o sansa pentru a-ti construi camara ta cu fericire, pridvorul tau luminat, de amurg.
