Ceea ce toata lumea prevedea, inevitabilul s-a produs: Guvernul Ponta nu mai are bani; a ajuns la fundul sacului. Când doi ani numai imparti nu si aduni, când coalitia de guvernare este permanent ravasita de conflicte, când ministrii se schimba cum schimba Manascu din sat de la mine caii, geambas din neam, iar coabitarea dintre presedinte si prim ministru este un fel de teatru absurd, iar economia – domeniu strain multor guvernanti – abia rasufla sub povara impozitelor, nu ai alta sansa decât sa te opresti la poarta FMI, sa rupi “centura se siguranta” pentru a baga mâna in purcoiul de dolari, purtator de dobânzi si de restrictii.
Promisiunile s-au terminat, se vede clar si pe fata prim ministrului, de unde a disparut setul de zâmbete si ironii, de incredere in puterea USL de a infinge steagul pe dealul fagaduintei.
Acum, izbavirea ar veni, dupa cum se intrevede in declaratiile pe surse, de la Ministerul Finantelor si mâna lui dreapta ANAF, restructurata, reorganizata, careia i s-au scos mânecutele negre si a fost trimisa in teritoriu dupa colectarea impozitelor si taxelor, a “foncierii” postbelice.
Spunea Victor Ponta ca, de la numaratoarea finala nu ies aproape patru miliarde de lei, iar deficitul pe trimetrul IV ar fi de 6,6 miliarde de lei, astfel ca se va proceda la o a doua rectificare negativa din acest an. Buna treaba.
Mai mult ca sigur se va umbla la taxe si impozite, istoria, implacabil, se va repeta, ca in 2010. Analistii pro sau contra actualei guvernari aduc in discutie, altii dau ca sigura o modificare a cotei unice de la 16 la 22 la suta, ceea ce ar insemna o lovitura letala pentru economie, in mod special pentru intreprinderile mici si mijlocii.
Poate ca prim ministrul Ponta ar trebui sa-si diversifice lecturile, generosi cu analize si solutii sunt laureatii Premiului Nobel pentru Economie, unul dintre ei fiind Joseph Stiglitz, care, dupa o incursiune in economia europeana vine cu un avertisment care iti da fiori: “Europa se indreapta spre un dezastru daca insista pe politicile de austeritate” si “nu distrugeti marile intreprinderi, ele nu mai pot fi refacute”, ambele sunt producatoare de someri si adâncesc recesiunea, asa cum s-a intâmplat in anii ’30. In esenta, spune economistul premiat, guvernele ar trebui sa renunte la politicile tip FMI, sa stimulze munca si consumul.
