Unul dintre prietenii mei, medic stomatolog, om cu păreri personale limpezi, întemeiate pe raţiune, logică şi bun-simţ, cu care mai discut despre una-alta când merg la el, la cabinet, îmi spune, în timp ce deschisese televizorul pe ecranul căruia se agitau nişte june cântăreţe, că el nu înţelege de ce sunt alea în chiloţi.
Zice că el vrea să asculte muzică, melodiii, nu să vadă nişte domnişoare în chiloţi, ţinută potrivită pentru gimnastică sau circ, altfel de manifestări decât cele muzicale, cred că veţi fi de acord. Şi conchide sec: cântat în chiloţi, melodii de doi bani. Cu firea lui onestă, domnul doctor nu suportă nici un alt lucru, de prin anumite reclame, de pildă, la Recapil, o soluţie pentru regenerarea părului capilar. Acolo, imaginea unui tip cu chelie este urmată de una în care, ca prin minune, părul crescuse. Numai că în poză e o altă persoană.
E o înşelătorie clară, carevasăzică, iar el spune că ar interzice aşa ceva, că nu ar da drumul la reclame mincinoase, pentru că nu-i corect să-ţi baţi joc de buna-credinţă a oamenilor. Din nefericire însă, în realitate aşa stau lucrurile, şi suntem minţiţi şi înşelaţi pe toate cărările şi pe toate căile. Nu ştiu ce se întâmplă, dar parcă bate un vânt de sminteală, iar printre noi au început să circule nişte fiinţe ciudate, un soi de mutanţi.
Eu mă gândesc de ceva timp în mod serios la asta, şi simt un frison rece pe şira spinării. Şi chiar zilele trecute, citind nişte articole despre alegerile de la Uniunea Scriitorilor, îmi văd confirmată temerea.
Reproduc câteva fraze din rubrica lui Gabriel Chifu, Puzzle, din „România literară”. Siderat, constat – şi acesta e un adevăr irefutabil!- că a apărut printre noi o specie nouă, un fel de mutanţi. Sunt colegi cu noi de Uniune: oameni nepreocupaţi de propria lor desăvârşire auctorială, aflaţi în neîncetată ofensivă şi expansiune, fără codul onoarei şi al gratitudinii, fără măsură şi fără ruşine, fără interioritate şi îndoială de sine, care astăzi te îngroapă în ditirambi şi mâine, cu tot atâta convingere, fără să clipească, te scufundă în zoaie, după interes, oameni-giruetă… Autorului respectivelor amare rânduri aceste făpturi îi apar ca făcute din cauciuc, plastilină, silicon (ca domnişoarele tunate de la televizor), încât ajungi să te întrebi dacă mai au ceva din natura umană. Vorba aia, trist dar adevărat. Cu astfel de oameni-giruetă, oribili mutanţi, ne întâlnim tot mai des.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
