In Bacau exista o strada care se numeste Ecaterina Varga. Un nume ca oricare, va spuneti, probabil. Nu e in cartea de istorie, nici in cea de literatura, nu e familiar nici pentru cei ce stiu istoria locurilor acestea.
Ecaterina Varga a fost unguroaica. Dupa o casatorie incheiata cu un divort, ea a ajuns, printr-un concurs de imprejurari, sa-i ajute pe iobagii români din Transilvania, carora le redacta plângerile catre Curtea Imperiala de la Viena. Suntem la 1840, perioada critica, premergatoare Revolutiei pasoptiste.
Viata românilor din Transilvania era grea, iar la asta se adaugau si abuzurile nobililor maghiari. Desi provenita dintr-o familie de mici nobili maghiari, Ecaterina Varga va milita intre 1840 si 1847 pentru drepturile românilor. Observând ca petitiiile nu primesc raspuns, ea i-a indemnat pe iobagi la nesupunere si impotrivire fata de abuzuri.
Prin aceasta si-a atras dusmania autoritatilor, care au declarat-o instigatoare si au incercat sa o prinda. Multa vreme acest lucru nu a fost posibil pentru ca românii au aparat-o si ascuns-o.
Doar prin tradare a putut fi prinsa.
Iar cel care a dat-o pe mâna autoritatilor nu a fost altul decât viitorul mitropolit ortodox Andrei Saguna. Desi cunoscut ca luptator pentru drepturile românilor, Saguna a fost cel care a predat-o pe Ecaterina Varga autoritatilor, in ianuarie 1847. In acelasi an este numit episcop.
Un an mai târziu va prezida Adunarea de la Blaj iar la 1861 va fi unul din fondatorii si primul presedinte al ASTRA – Asociatia Transilvana pentru Literatura Româna si Cultura Poporului Român.
Ecaterina Varga va sta inchisa patru ani fara sa fie judecata. Ulterior, este condamnata, in 1852, la inca trei luni de inchisoare.
Ce a retinut istoria? Istoria l-a tinut minte pe Andrei Saguna. Ecaterina Varga a ramas un nume care sa fie dat strazilor.
