Conform statisticilor unor organizaţii care (chiar) apără drepturile omului, organizaţii care au ca vedete pe Amnesty International şi Médecins Sans Frontières, infernul terestru are filiale în multe penitenciare din lume. Uneori, în acest top al infernului regăsim şi închisori aflate în state despre care spunem, de regulă, că promovează democraţia autentică. SUA şi Franţa nu lipsesc dintre acestea.
Carandiru (Brazilia) este, pentru mine, în topul inumanului, închisoarea cea mai nenorocită din lume. Prin închisorile lumii, gardienii care fac exces de zel şi-au apropiat expresia „Te fac de Carandiru!” Violul în grup, torturile, proliferarea SIDA, mizeria, lipsa de apă curentă şi a toaletelor din celule sunt numai câteva repere ale infernului. Unul din cinci deţinuţi, dintre cei aproape 8 000, este bolnav de SIDA.
Centrul medical din Carandiru nu-şi poate permite luxul achiziţionării medicamentelor. Operaţiile sunt efectuate fără anestezie. Conflictele dintre condamnaţi şi gardieni au ca efect săptămânal zeci de morţi. Să ne amintim că în urma revoltei din 1992 au fost ucişi 111 detinuţi. Tamdor, închisoare militară ( Siria) seamănă cu un lagăr de exterminare. Aici, execuţiile au forma unor îndelungate torturi.
Gardienii studiază manuale de tortură. Uneori, braţele şi picioarele deţinuţilor sunt lovite cu topoare. În 1980, 500 de detinuţi au fost ucişi de către gardieni. Acesta este cel mai mare masacru din întreaga istorie a penitenciarelor.
Diyarbakir ( Turcia) este locul în care detinuţii politici stau de-a valma cu infractori de drept comun. Aici, gardienii au drept de viaţă şi moarte asupra oricărui deţinut. Fiind o închisoare cu regim special, adăpostind în mare parte prizonieri şi opozanţi kurzi, gardienii au o mare marjă de libertate.
În 1996, aceştia au ucis zece condamnaţi şi i-au răinit grav pe alţii 23.
La Sabeneta ( Venezuela) este închisoarea cu un gardian la 150 de condamnaţi. Corupţia şi mita din rândul gardienilor sunt vedete. În medie, anual, 624 deţinuţi sunt răniţi, în vreme ce 200 dintre aceştia mor în urma agresiunilor.
În 1994, în urma unui conflict dintre bandele de deţinuţi înarmate cu arme automate au murit 104 deţinuţi.
Nairobi ( Kenia) are două „vedete”: violenţa gardienilor şi condiţiile inumane. Statitsticile spun că este închisoarea unde se transmit cele mai multe maladii. Într-o celulă proiectată pentru zece persoane sunt de patru ori mai mulţi condamnaţi. Febra tifoidă, malaria, varicela şi SIDA sunt boli curente.
Deţinuţii nu pot face baie pe perioada detenţiei.
San Quentin (California, S.U.A.) este locul de întâlnire al celor mai periculoşi criminali din ţară. Cotidian, au loc conflicte între bandele latino, ale negrilor şi ale frăţiilor ariene ale albilor. În pofida existenţei unui număr de 1 500 de gardieni, violurile, mutilările şi înjunghierile sunt frecvente.
În 2006, conflictele rasiale de aici au avut ca efect rănirea gravă a peste 100 de condamnaţi şi moartea a două persoane.
Mendoza (Argentina) este închisoarea proiectată pentru 600 de deţinuti, dar aici sunt închişi 3 000 de condamnaţi. Cel mai sinistru obicei al locului: fiecare nou deţinut să fie violat de noii săi colegi de cameră, în timpul primei nopţi. Dacă se opune, acesta va fi supus violului colectiv al zecilor deţinuţi de pe palierul celulei.
Rikers ( New York, S.U.A.). Violenţele din aceată închisoare au atins un statut legendar, după ce un institut de cercetare a stresului din Stalele Unite i-a indicat pe gardienii din Rikers drept cei mai stresaţi americani, aceştia temându-se zilnic pentru siguranţa vieţii lor. Anual au loc aproximativ 70 de înjunghieri, acum şase ani fiind înregistrate o mie de tentative de omor.
La Sante (Franţa) este vestită în topul sinuciderilor. În 1999, 124 de condamnaţi şi-au luat viaţa, pentru a scăpa de mizeria, violenţa, presiunea psihică şi depravarea de aici. Corpul de clădiri destinat pedepselor nu are apă curentă, iar deţinuţii sunt închişi acolo fără lumină timp de zile întregi, chiar şi pentru ofense minore.
ADX ( Colorado, U.S.A.), apreciată ca fiind cea mai sigură închisoare din lume, este vestită prin izolarea şi lenta tortură psihică. În doi, trei ani, cei mai mulţi deţinuţi înnebunesc. În clădiri nu există ferestre, deţinuţii nu pot comunica între ei, plimbarea zilnică în curtea închisorii este exclusă din program.
Iluminatul din interior este asigurat exclusiv de surse artificiale, iar un deţinut nu mai vede lumina soarelui decât în momentul în care este eliberat.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
