Somajul cronic, o nenorocita vedetă a societăţii prost gestionate, este un veritabil coşmar pentru fiinţarea noastră. În timp, imaginaţia creatoare a insului aflat la mare înghesuială cu asigurarea celor necesare fiinţării a inventat tot felul de slujbe.
Bufonul de pildă, personaj comic, îmbrăcat în straie groteşti, îi amuza pe seniorii medievali cu tot felul de glume şi giumbuşlucuri. Dacă ajungea la rangul de nebun al regelui, acesta era autorizat să-i spună acestuia adevărul, luându-l în râs, fiind singurul care avea dreptul să spună tot ce un om normal nu-i putea spune regelui, fără grave consecinţe punitive. Acum, ca nebun al regelui, s-ar mai găsi ceva locuri la Cotroceni sau Palatul Victoria, numai că trebuie să fii pe invers: să minţi cu neruşinare.
Prin secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea a fost inventată slujba de băiat-ţap-ispăşitor. Erai desemnat pe lângă un tânăr prinţ, pentru a fi pedepsit în locul acestuia, dacă o dădea în stambă. Astăzi, poţi fi desemnat pe lângă un om de afaceri sau politician, ca să faci pârnaie în locul lui, de pildă.
Cunoaşteţi cazuri mioritice de acest gen. În Anglia a existat, până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea, meseria de doctor de broaşte. Acest doctor punea o broască vie, sau numai piciorul acesteia, într-un săculeţ, la gâtul bolnavilor, şi spunea că vindecă bolile cauzate de vrăjitoare.
La câte vrăjitoare avem, profesia ar putea fi resuscitată la noi.
Înainte de apariţia ceasurilor cu sonerie a existat meseria de om-deşteptător. Te trezeai cu noaptea-n cap, luai un băţ lung, băteai cu el şi în geamurile de la etaj şi-i trezeai pe locatari, ca nu cumva să întârzie la slujbe. Vă sugerez să căutaţi o asemenea slujbă pentru sforăitorii din Parlament.
Pe când bieţii copaci nu erau transformaţi în hârtie, blestemele lungi, întortocheate şi pătimaşe erau scrise pe bucăţi mari de plumb. Plăcile de plumb erau fixate apoi, cu ajutorul cuielor, în altare sau pe pereţii templelor. Individul care se ocupa de bizara misiune trebuia să stea în fiecare zi în fata templului şi să reţină cu sfinţenie toate plângerile şi blestemele clienţilor săi, care plăteau suma necesară transcrierii grozăviilor în plumbul moale. Acum, când există hârtie, vă garantez că, dacă veţi fi dispus să lipiţi nişte afişe cu blestemele noastre pe pereţii Parlamentului, Cotrocenilor, Palatului „Victoria” sau ai altor instituţii cu scârţ , aţi avea un job de invidiat.
Astăzi, trebuie să fii ceva mai sofisticat, pentru a inventa un job. Americanca Jackie Samuel, de exemplu, şi-a deschis o afacere speculând nevoia de afecţiune a celorlalţi. Pentru 60 de dolari pe oră, clienţii pot dormi cu ea îmbrăţişaţi sau pot sta de vorbă în poziţii relaxate, dar nu o pot atinge în zonele intime. Ea se îmbrăţişează, săptămânal, cu până la 30 de bărbaţi şi femei de toate vârstele. E cam ceea ce fac parlamentarii noştri în campaniile electorale. Afacerea merge de minune, în pofida criticilor, care o acuză de prostituţie. La urma-urmei, de câte ori n-aţi fost nevoiţi să vă îmbrăţişaţi şeful pe care nu-l suportaţi nici în ruptul capului, de ziua lui, de pildă, fără ca să vă acuze cineva de prostituţie?
Dacă îţi doreşti să călăreşti un tigru, să săruţi un rechin sau să ai 20 de cine romantice în 20 de week-end-uri consecutive cu 20 de bărbaţi din 20 de ţări diferite, nu trebuie decât să ai bani şi să dai un singur telefon. Meseria de broker de vise aiurite împlinite a devenit o afacere profitabilă în Statele Unite.
Pentru câteva sute/mii de dolari, unele companii de brokeraj de vise îţi îndeplinesc dorinţe dintre cele mai trăsnite. Sau poate că nu vrei să devii broker de vise…
Dar neo-detectiv? Noi suntem obişnuiţi cu detectivul care ne caută/supraveghează soţul/ soţia/ amantul/ amanta. De la lansarea în 1994 a filmului cu Jim Carrey, Ace Ventura, Detectivu’ lui peşte, jobul de detectiv de animale a dat binişor peste nasul ratei şomajului.
Dacă-l ascultăm pe Einstein, care ne spunea că imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea, daţi frâu liber imaginaţiei dumneavoastră şi căutaţi-vă/găsiţi-vă, astfel, un job grozav. Nu aşteptaţi jobul de la guvernanţi; e ultimul lucru la care aceştia se gândesc. Ei au alte treburi importante…
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.