Pe o coasta insorita, la intrarea in satul Plopana, o mica livada de meri pare sa contrazica deznadejdea batrânilor cu privire la goliciunea care a cuprins dealurile dupa ’89. Ne uitam prin gard: pomi mici, mere dolofane!
„Sunt Red Delicious si Golden Delicious”, ne lamureste Dragos Mihalache, coproprietar al fermei. Modul in care s-a nascut aceasta livada mai darâma un mit, anume acela ca pentru a avea o afacere de succes e neaparat sa fii specialist in domeniu.
Iata, Adrian si Dragos Mihalache au reusit, desi nu sunt specialisti in agricultura: unul are o sala de fitness, iar celalalt e profesor de engleza. Sunt veri si au mostenit de la bunici un hectar si jumatate de pamânt.
Impreuna au decis sa solicite fonduri europene si sa infiinteze o livada. „Practic, e o afacere de familie! Voiam sa facem ceva cu acest teren dar nu aveam bani, prin urmare ne-am gândit sa ne interesam ce programe putem accesa si ce ar merge in zona asta, ne explica Dragos. Am stat de vorba cu specialistii din zona, cu parintii, cu prietenii… Ne-am sfatuim si cu unchiul nostru, care e inginer angronom!”
Soiuri intensive, rezistente, cautate!
Singuri si-au scris proiectul, singuri au hotarât ce pomi vor planta si câti bani vor imprumuta! Criteriile au fost „rezistent” la ger, potrivit cu solul, productiv si „cautat pe piata”.
Pentru ca polenizarea sa fie optima e necesar sa fie cel putin doua soiuri, aflam noi de la Dragos, devenit, in doi ani, agricultor. „Portaltoii, adusi din Italia, sunt superintensivi si destul de rezistenti.
Soarecii ne-au facut niste stricaciuni, dar nu semnificative. In primul an, am avut un daunator cu doua picioare dar l-am inlaturat la timp.” E vorba de paznicul livezii, care zilnic cara mere acasa. Au aflat asta de la sateni, care s-au bucurat ca in Plopana „renasc livezile” si i-au sprijinit moral. Trei câini ciobanesti, voinici, cu coltii ascutiti si capatâna mare, l-au inlocuit pe paznicul biped.
Siruri de cifre, siruri de pomi…
Tinerii au obtinut, prin Oficiul Judetean de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (OJPDRP) Bacau, 47.492 de euro, din cei 79.154 de euro necesari, iar cofinantarea au asigurat-o facând un imprumut. Cu acesti bani au cumparat tot ce se afla, la ora asta, in livada: puietii, sistemul de irigare prin picurare, sistemul de sustinere (spalieri), plasa antigrindina, putul de 80 m, pompa care aduce apa, bazinul colector, panourile fotovoltaice, tractorul, remorca si prasitoarea.
Cabana din lemn e frumoasa, „dar nu face parte din proiect”. Nu a fost deloc usor, mai ales ca nu toti i-au incurajat. Timpul, insa, le-a dat dreptate: planul de afaceri de pe hârtie, cu siruri lungi de cifre, s-a mutat pe pamânt, in siruri de pomi doldora de mere mari, galbene si rosu-inchis, care te imbie sa intinzi mâna si sa le desprinzi de pe ram…
Privelistea asta, minunata sub soarele amiezii, sterge grijile si noptile de nesomn? „Cred ca da!” A meritat? „Da, a meritat!”
„Eram stresati din cauza banilor si din cauza ca multi ne descurajau. Parintii erau când optimisti, când neincrezatori! Se temeau ca solul e saracacios si ca soiurile din Italia nu vor merge bine la noi” – spune Dragos Mihalache.
„Deocamdata, suntem la jumatatea drumului. E prea devreme pentru a spune ca e o afacere de succes. Mai sunt multe de facut. Trebuie sa plantam in continuare si sa construim un depozit. Fara depozit, e greu!” – a declarat Adrian Mihalache.
„Este o investitie foarte frumoasa a doi tineri care nu au avut nimic in comun cu agricultura. Au riscat facând un imprumut in banca, dar au fost ambitiosi, perseventi si au beneficiat de sprijinul expertilor OJPDRP Bacau, intrucât si-au facut singuri proiectul!” – e de parere Andrei Seto, directorul OJPDRP Bacau.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
