Pe vremea lui Ceausescu, functionau binisor niste centre de recuperare a materialelor refolosibile. Adunatul de sticle, borcane, maculatura sau deseuri feroase era o obligatie cetateneasca iar scolarii aveau chiar un plan anual pe care trebuiau sa-l indeplineasca. Si astazi mai functioneaza recuperarea de fier vechi sau maculatura, desi preturile sunt destul de mici.
In schimb, suntem rugati frumos sa adunam separat PET-urile si dozele de aluminiu pentru ca unele firme specializate sa le poata aduna mai usor. Ni se spune, in limbaj de birocrat european, ca asa este bine, ca trebuie sa avem grija de natura si sa reciclam bidoanele de plastic si cutiile de bere.
Totusi, vad o problema in acest mod de abordare al recuperarii de deseuri. Toata lumea câstiga mai putin omul care doneaza deseurile. Firma face bani vânzând PET-urile si dozele goale, orasul devine mai curat, se economiseste energie, dar omul care este rugat sa nu arunce deseurile la gunoi ci sa le strânga frumos si selectiv nu are nici un beneficiu direct.
In alte tari, de exemplu, omul primeste la supermarket o mica suma de bani daca returneaza bidoanele de plastic sau dozele. La noi, oare de ce nu se poate plati colectarea selectiva? Ca poate, astfel, ar creste gradul de colectare si, asa cum nu mai vedem vreun gram de fier vechi prinoras, s-ar putea sa nu mai vedem nici bidoane goale aruncate.
