Augustin Cojocaru a mostenit pasiunea pentru sculptura de la tatal sau, Iosif Cojocaru. Prima data când a luat dalta in mâna si a inceput sa modeleze lemnul, avea 10 ani. Atunci, a facut prima caseta sculptata, piesa pe care o pastreaza si azi la loc de cinste. Când a ajuns la vârsta maturitatii depline, a decis ca este timpul sa faca „ceva de viitor” si a ales sa devina jandarm.
Pe plutonierul adjutant Augustin Cojocaru l-am descoperit pentru prima data de „Ziua Jandarmeriei”, la implinirea a 163 de ani de activitate a institutiei. S-a prezentat in fata publicului cu o expozitie personala de sculptura in lemn. Mi-a atras atentia ingrijorarea de pe chipul sau, afisata in momentul in care afara a inceput sa ploua, iar apa ii ameninta lucrarile. Le-a protejat imediat cu o folie de plastic si a incercat pe cât posibil sa fereasca lucrarile din lemn de umezeala de afara. L-am regasit ulterior intr-un cadru oficial, la sediul Gruparii de Jandarmi Mobila „Alexandru cel Bun” din Bacau, acolo unde a tinut sa vorbim despre pasiunea sa, pentru ca varuia in propria locuinta.
Lemnul este sfânt pentru el
L-am gasit pe Augustin Cojocaru imbracat in haina militara, ca si când ar fi executat un ordin. Inconjurat de câteva dintre lucrarile sale si vorbind despre pasiunea sa, jandarmul s-a transformat incet in „Gusty”, asa cum ii spun cei apropiati. A fost suficient un prim contact cu lemnul, o prima atingere a lui, iar ochii albastri s-au luminat si zâmbetul larg i-a aparut pe fata. Degajat, a povestit cum l-a prins „microbul” sculptatului pe când avea 10 ani. In vazuse pe tatal sau lucrând lemnul, acesta fiind tâmplar de meserie.
In timpul liber, isi urmarea tatal in atelierul de lucru, acolo unde se retragea pentru a lucra câte o piesa de suflet. „Tata m-a tinut o vreme departe de scule, pentru ca acestea erau periculoase, fiind extrem de ascutite”, spune Augustin Cojocaru. Asa se face, ca timid am luat o dalta in mâna si am inceput sa lucrez prima caseta sculptata. In timp, am inceput sa invat, sa studiez tainele acestei meserii si sa capat indemânare”.
Galeria „HOL”
„Lucrez pentru mine. Pentru propria placere”, declara Gusty. Isi aduce cu placere aminte faptul ca la vremea majoratelor, fiecare prieten de-al sau primea câte o piesa sculptata de el. De atunci, pret de câtiva ani, a continuat sa sculpteze pentru a-si imbunatati tehnica. Asa se face ca vreme de 30 ani a cochetat cu dalta in mâna, in bucataria apartamentului, atentând la linistea familiei si a vecinilor, deranjati noaptea de loviturile de ciocan care rasunau din apartamentul jandarmului cu suflet de artist.
„Lucrez cu un ciocan din lemn, insa, pentru noapte, am invelit unul in cauciuc, pentru a mai amortiza din zgomotul produs. Ma mai intâlnesc cu vecinii si ma intreaba elegant la ce lucrez. Mesajul este insa ca ii deranjez cu bocanitul, insa, imi place sa sculptez si pierd notiunea timpului. Uneori ma opresc din lucru târziu in noapte, atunci când fetele mele (sotia si fiica) ma atentioneaza ca este timpul sa ma odihnesc”, declara Gusty. Fiecare lucrare terminata a fost expusa la loc de cinste in holul apartamentului. Ii surâde ideea ca intr-o buna zi sa faca o expozitie de amploare, insa, nu dispune de resursele necesare pentru a-si indeplini visul. „Cine stie, poate la pensie voi reusi sa am propria expozitie, pâna atunci expun lucrarile in Galeria ‘HOL’, improvizata in propriul apartament”, adauga jandarmul.
Isi promoveaza lucrarile pe net
„Lesne de prelucrat, prin insasi structura sa naturala, consistenta si relativ usoara, lemnul poseda excelente virtuti plastice, cu subtile si profunde variatii cromatice, pretându-se la modelari nelimitate, in opere libere si in reliefuri de toate gradele, integrate arhitecturii sau de sine statatoare”, spune Augustin Cojocaru alias Gusty, pe pagina personala www.augustincojocaru.ro. In particular, vorbeste cu pasiune despre lemn, despre cum trebuie tratat, despre cum il alege si ce esenta se modeleaza cel mai bine cu dalta. Paltinul, parul si teiul sunt esente preferate de Gusty.
La casa parinteasca din comuna Brusturoasa si-a facut un mic depozit de scândura, pe care a pus-o la uscat, pentru a putea lucra cât mai bine pe ea. „Cred ca am material de lucru pentru urmatorii cinci ani. Cel mai bine ma impac cu paltinul, fiind esenta moale. Il prefer pe cel alb, pentru ca paltinul rosu da irizatii pe chipul modelelor mele si nu se vede frumos”, spune artistul. Pâna in prezent a facut lucrari cu tematica religioasa, de dragoste, peisaje si animale. Acum lucreaza la o piesa cu doi indragostiti, in care, baiatul va fi strapuns de sageata lui Cupidon.
