În clipele de răgaz, îmi revăd însemnările, îmi răsfoiesc notele de pe marginea cărţilor citite, micile ciorne cu tot felul de lucruri care mi-au trecut prin minte la un moment dat. Şi regândesc ce-au gândit alţii, pentru că, oricum, nu facem altceva. Totul a fost spus de cei vechi, totul este cuprins în marile cărţi de înţelepciune.
E bine să fii pătruns de adevărul ăsta, ca să nu-ţi imaginezi cumva că faci vreo gaură-n cer cu isprăvile tale, de orice natură ar fi ele. Dar şi mai bine este să nu reunţi la isprăvi, aventură, la căutare, la planuri şi proiecte, adică la visuri. La cele posibile, perfect realizabile. Căci avea mare dreptate Mark Twain când spunea: „Peste douăzeci de ani vei fi mult mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut decât de cele pe care le-ai făcut. Aruncă năvoadele şi navighează departe de port. Prinde vântul în vele. Explorează. Visează. Descoperă”.
Poţi găsi lucruri interesante oriunde, dacă ai spiritul deschis să le primeşti şi pasiunea cunoaşterii. Pentru că fără pasiune nu ai cu ce porni la drum în viaţă, eşti sărac şi fără provizii. Iar fără perseverenţă, tenacitate nu ajungi niciunde. Chiar există o zicere foarte frumoasă în acest sens (sunt ele mai multe, eu însă pe aceasta am reţinut-o): „Dacă nu abandonezi din mers, o aţă poate tăia lemnul, iar picăturile de apă pot străpunge piatra.” Îmi repet aceste cuvinte mai ales când sunt nemulţumită de mine, când mă acopăr de reproşuri, pentru că mereu mi se pare că mai am serioase datorii faţă de mine, faţă de ceea ce mi-am propus să fac.
Am nostalgia întregului, a unor construcţii solide, dar mă consum în efemer şi în fragmentar. De fapt, eul meu nici nu are cum să fie ceva continuu, un întreg, ci îl simt ca fiind alcătuit din nenumărate fragmente, cu imagini ca de caleidoscop. Există mereu o zonă a nedesăvârşitului, a neterminării, distanţe pe care vreau să le străbat.
Şi tentaţia risipirii, cu alergătura printre evenimente culturale, artistice, cu scrisul, fatalmente, fragmentar la jurnal, revistă, amânând studiile, cărţile proiectate. Şi, de fapt, constat că aceste risipiri sunt rodnice, că din ele mă hrănesc.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
