„Cine te-a vizitat nu te mai poate uita, căci în mijlocul darurilor tale neîntrecute şi a frumuseţilor tale încântătoare, sufletul lui a vibrat adânc. În Slănic ochiul se desfată, mintea se recreează, sufletul întreg vibrează de emoţii puternice. … Fii dar în veci binecuvântat fermecător colţ de rai pământesc!”
Cleopatra Tăutu – 1934
„La anul 1800, iulie în 20, în ziua de Sfântul Ilie, mergând D. Sărdar Mihălucă (Mihalachi Spiridon – n.n.) cu păscarii săi ca să pescuiască păstrăvi prin susul apei Slănicului şi ajungând sub muntele Puful la o strâmtoare de stânci ca de 4 stânjeni prin care se varsă Slănicul, acolo unul din păscari eşind pe malul despre amiază zi şi văzând că dintr-o stâncă curge o apă limpede ca cristalul, s-au îndemnat a o gusta şi aflându-o că este acră au spus d. Sărdar, care trecând peste Slănic şi încredinţându-se că aceea este apă minerală curiozitatea îndemnându-l a mai cerceta împregiur au mai descoperit şi alte două izvoare, pe care, după aceea, au stăruit a le publica îndeobşte ca ape vindecătoare, unde, din timp în timp, bolnavii mergeau şi le foloseau, însă desimea pădurii din acea strâmtoare înfăţişând pe atunce o sălbatică şi fioroasă privelişte vizitatorilor, au îndemnat pe d. Serdar de a curăţa pădurea din strâmtoare, precum şi de pe un podiş, pe care, cu vremea, au înfiinţat mai mult de 40 de odăi pentru adăpostirea bolnavilor.
Până la anul 1820, puţini pătimaşi mergeau acolo, nefiind încă bine ştiute acele ape; eară de la acel an, treptat sporeşte numărul lor”, scria dr. Anastasie Fătu în lucrarea Descrierea apei simple şi a apelor minerale din Moldova, apărută la Iaşi în anul 1851. O variantă a acestei întâmplări, publicată în Marele Dicţionar geografic al României, menţionează că serdarul Mihalache Spiridon a descoperit primul izvor în timpul unei vânători. Cu tot caracterul de legendă al descrierilor respective, putem aprecia ca primă atestare a apelor minerale de la Slănic anul 1800, dr. A. Fătu fiind contemporan evenimentelor.
Efectul miraculos al acestor ape minerale, care au început a fi folosite de primii bolnavi în anul 1812, deşi nu se făcuse încă analiza lor, precum şi publicitatea crescândă l-au determinat pe domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza să dea, la 24 iunie 1824, un hrisov prin care a stabilit prima rânduială a băilor din Slănicul Moldovei, din care spicuim: „… râvnitori fiind de a înmulţi facerile de bine cele spre obştească folosinţa Patriei, socotit-am şi fiindcă la ţânutul Bacăului, lângă Ocna, la pârăul Slănicului, s-au aflat izvor de apă, care, după cercările noastre ce s-au făcut, s-au găsit a fi folositoare pentru feliuri di slăbiciuni ale sănătăţii, de câţiva ani s-au şi obişnuit a merge acolo mulţi pentru facirea de feredei … negăsind loc di adăpostire, unde să poată face feredei, am găsit a fi de trebuinţă şi lucrul cel mai creştinesc, de a să face acolo oareşcare punire la cale de înlesnire pentru oamenii acei nevoiţi şi săraci. … Iată prin acest al nostru domnesc hrisov, hotărâm şi însărcinăm cu această trebuinţă pi credincios boierul nostru, dumnealui Mihail Spiridon, biv vel sărdar … să facă zăci odăi la locul ci să va socoti mai bun lângă borviz …”
La mijlocul veacului al XIX-lea localitatea a trecut în proprietatea Eforiei Casei Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi, care în câţiva ani a început să construiască hoteluri (Racoviţă, Cerbu, Puf, Zimbru, Nemira) şi vile, a regularizat cursul râului Slănic, a captat noi izvoare, a amenajat parcul, a construit Cazinoul etc, devenind cea mai de seamă staţiune balneoclimaterică din ţară, căpătându-şi renumele de „Perla Moldovei”.
Dezvoltându-se an de an, în perioada 1890-1916 staţiunea ajunge un adevărat rai pentru suferinzi, dar şi pentru cei care doreau să se relaxeze. În anul 1891 staţiunea a fost vizitată de regele Carol I, care a rămas plăcut impresionat de cele văzute.
În timpul Primului Război Mondial, Slănicul Moldovei, aflat în zona primei linii a frontului, a fost bombardat în mai multe rânduri de pe munţii Cerbu şi Pufu. Din vechea strălucire a localităţii, din clădirile impresionante şi instalaţiile moderne la sfârşitul războiului au rămas doar ruine şi mormane de cărămidă şi piatră.
Reconstrucţia localităţii a durat ani de zile. Epitropia a vândut unele imobile şi terenuri la persoane particulare, care au construit noi vile ori au refăcut câteva din cele vechi. În anul 1934 s-a terminat renovarea complexului Racoviţă, grav afectat de bombardamente. De asemenea, o serie de instituţii – Banca Naţională, Poşta, C.F.R. şi altele – şi-au realizat construcţii proprii. S-a ajuns ca la sfârşitul perioadei interbelice staţiunea să depăşească în strălucire Slănicul anului 1916, iar faima să treacă mult graniţele ţării, ca loc ales de Dumnezeu pentru tămăduirea bolnavilor şi pentru frumuseţea sa de adevărată bijuterie naturală.
Staţiunea a avut un parcurs ascendent şi după 1948, an în care vilele au trecut în proprietatea statului şi au fost puse la dispoziţia publicului larg. Mai mult chiar, au fost construite noi şi moderne spaţii de cazare, masă şi tratament, completate cu variate posibilităţi de petrecere plăcută a timpului în staţiune şi împrejurimi, la izvoarele dătătoare de sănătate sau la odihnă venind tot felul de categorii de oameni de prin diferite locuri. Este şi un foarte propice spaţiu de pregătire a sportivilor.
De-a lungul timpului în staţiune şi-au petrecut o parte din timp o serie de personalităţi de prim rang, dintre care amintim pe mitropolitul Veniamin Costache, Costachi Conachi, Costache Negri, Ion Creangă, Nicu Gane, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu şi mulţi alţii, unii dintre aceştia aşternând pe hârtie frumoase gânduri despre Slănic.
După evenimentele din anul 1989, Slănicul Moldovei, ca de altfel şi alte staţiuni, a avut o perioadă de regres, dar în ultimii ani au început a se produce schimbări majore. S-au renovat unele din vechile construcţii, s-au construit altele moderne, au fost atraşi investitori în turism. A fost ridicată ştacheta în ceea ce priveşte condiţiile de cazare, tratament, odihnă şi relaxare, hotelurile şi pensiunile private fiind în pas cu cerinţele timpului. Mai mult decât atât, autorităţile locale au făcut posibilă o investiţie deosebită: pârtia de schi, care va fi inaugurată în iarna 2013/2014 şi va fi cea mai modernă din ţară şi între cele mai bune din Europa. La Slănic Moldova parteneriatul public-privat a avut şi are rezultate dintre cele mai bune.
Cadrul natural, proprietăţile deosebite ale apelor care ţâşnesc din măruntaiele munţilor de aici şi mijloacele de cură şi tratament fac şi vor face din Slănic Moldova una din destinaţiile preferate ale celor care voiesc să-şi îngrijească sănătatea, să-şi refacă forţele, ori să se odihnească. Cine a călcat o dată în Slănic se îndrăgosteşte de acesta şi pleacă cu dorinţa de a reveni cât mai curând şi mai des.
Vilică Munteanu – Arhivele Naţionale Bacău
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
